5 iun. 2009

It's complicated, it always is...

Bun. Asta e un post trist, asa ca cei obisnuiti cu stilul meu puteti sa nu simtiti nimic.

Vorbeam pe mess, cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei (nu am multi oricum, maxim 3) si mi-a spus ca scrie ceva pe blogul lui. Primul lui post. Primul lui post a fost unul trist. Impresionant, dar totodata si trist... O sa citez ceva ce am considerat eu destul de miscator:

"Ma durea ce vedeam si incepusem sa ma gandesc cum era inainte. Cat il chinuiam eu pe „bunicu’ ” sa se joace cu mine cu toate cuburile, masinutele si alte jucarii si sa ma care in carca prin casa… M-am simtit prost pentru ca nu puteam sa il rasplatesc macar cu niste raspunsuri. 7 ani am stat sub acelasi acoperis cu bunicii… primii mei 7 ani de viata… ce mult pare si ce repede a trecut…"

"De 4 ani bunicul a fost diagnosticat cu alzheimer. O boala care poate lua unui om lucrurile la care tine cel mai mult si care il incalzesc atunci cand ii este mai greu… Amintirile…"


Asa e cois... tot ce iti ramane sunt amintirile... Amintirile copilariei, adolescentei, clipele frumoase petrecute impreuna cu cei dragi...

Azi am facut o fotografie. Nu stiam ce va urma in continuare, niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul. Pentru cei care nu stiu ce este in foto, va spun eu: Declansatorul unui aparat pe film. Cand apesi pe buton declansatorul se misca si lasa lumina sa intre si sa se opreasca pe film....

Cand ma uit la aceasta foto, mie imi vine in gand altceva... Daca noi suntem chiar lumina care intra in aparat si se poriecteaza intr-o jumatate de secunda pe film? Einstein a spus ca "totul este relativ", inclusiv timpul. Ce mie mi se pare o jumatate de ora, altuia i se pare mai mult sau mai putin. Daca lumina este de fapt viata noastra si filmul lumea in care traim? Totul se poate distruge in mai putin de o secunda..... Viata noastra poate fi distrusa in mai putin de o secunda... Orice fotografie pe film are un inceput... si totul incepe de la lumina. De la viata noastra. Putin mai multa lumina si stricam totul, putin mai putina si iarasi nu e bine. Nu putem schimba cursul vietii, traim atata timp cat declansatorul este deschis...

Asa cum lumina "traieste" o secunda, poate si noi traim intr-o lume paralela tot o secunda. Cum am spus, totul este realtiv... Nu conteaza ca traim cat lumina de care ziceam eu mai sus, cel mai important este ce lasam in urma noastra "pe film"...

Restul postului prietenului il gasiti aici.