28 iul. 2009

nu-mi sta gandul la un titlu acum

Asta e ultima din concediu. Ba nu. Ca parca nu am zis-o pe aia cu Poveste de cartier, dar cred ca o sa fac un post 3 in 1 cum a fost si celalalt.

Ieri am avut chef de caterinca, parca curgea prin sangre, azi nu stiu daca o sa scriu la fel de genial ca ieri. Nu ca nu as fi geniu, dar si ei are zilele lor.

Partea I: senzatii tari/ flying sensation

Nu mai stiu pe unde eram, am tras 1500 de poze vara asta, deci nu retin locatia. Oricum era undeva in .rro si prin nord mai exact. Cum sunt un om calculat, imi fac anumite semne, anumite poze inainte sa fac o panorama, ca sa stiu care sa le import direct in Photoshop ca sa nu ma chinui. Ce semne fac, nu conteza, ideea e ca nu din alea obscene. Cacat. Vroiam sa fac o panarama din asta, pozez ceva si ca sa am un unghi mai bun ma duc mai aproape de "prapastie", dar ramasesera totusi 30 de cm intre mine si "end of the road". Fac poza, ma uit pe ecran sa nu gresesc ceva, in fine si cand sa pozez semnul de incheiere (obisnuiam sa-mi trag piciorul si la inceput si la sfarsit, ca erau pline de verdeata si toate cadrele semanau la fel), indrept aparatul in jos si pula picior! se vedea prapastia pe ecran. Ma sperii, ma mir (daca eram sa cad cadeam mai de mult, dar in momentul ala nu mi-am dat seama de asta), ma uit iar prin aparat... wtf? Senzatii tari, senzatii zburatoare laugh Bah, era sa mor acolo, m-am speriat, in cacat. In fine, gasesc picioru si dispare si senzatia de levitatie.


Partea II: Gangbang story/ nu e pornache ieftin

Eram in Teaca si dupa ce m-au deconectat astia de la hotel ca le mancam banda, am inceput sa butonez televizorul. Bine, a durat pana cand m-am prins ca nu poti sa pornesti un televizor cu o telecomanda care este adresata receiverului de la satelit, dar nah.... totusi. Butonand am gasit pe PronTV Gangbang story, sau Poveste de Cartier de Cacat, aia cu Rromica Surrciu si celalalt de la Bingo. Nu am dat importanta, ma doare la pula de ei si am zis hai ba sa vad si eu ce e cu cacatu asta de film de zice lumea (cocalarii adica) ca e shukar mancati-ash. Am zis ca ma uit pana dau de prima manea, ca sa nu se declanseze alergia la muzica asta. A trecut un minut. Nimic. Au trecut 2 minute. Nimic. Nu cred ca am mai tinut televizorul mult timp deschis, cert este ca nici nu am asteptat prea mult minutul 3 ca maneaua era deja pe sistem. Acuma citez un prieten: "Nu o sa ma uit niciodata la un film despre manele, in care joaca manelisti, cu scenariu creat de manelisti si care este adresat manelistilor." Clar. Incheiat citatul si..

..Pac-pac.

Ah, ba nu. Ba da, dar maine e una din 313 cu vrajeala la greu.