18 dec. 2009

Cum mi-am petrecut curemurul

Hai ca v-am promis de mult timp postul asta.
Cu tontii stim ca anul asta au fost 2 cutremure care s-au simtit destul de bine in Bucăresti. (am zis bucă pt ca unii erau in baie, altii erau la masa, pe altii mai fraieri i-a prins cutremuru' cu cacatu'-n vece si cand ajunse unda de soc la etajul 9, incepu' saracia sa faca drifting)
Nu si cazul meu.....

Eu sunt special si toata lumea stie asta. Sunt geniu si mai am si o doza de umor, plus bonus: am talentul de a scrie in asa fel pe blog incat sa atrag lumea sa citeasca mai mult. Ah, sa nu uitam de modestie!!! Prima mea virtute.
Si cum ziceam....

Pe primul cutremur l-au ratat clarvazatorii cu vreo luna. A picat pe 25, dar pe 25 cu o luna dupa predictions. Ii transmit pe aceasta cale lu' mosu' care sta cu particolele in frigider si asteapta sa vina furgoneta cu cristale lichide ca sa le scufunde in borcan si sa observe daca plutesc, se duc la cur sau raman la fel ( adica sfidare pe fata ) ca e un bou. Al doilea a fost neanuntat, dar m-a luat prin surprindere primul. De ce? Pai cine credea ca un nebun rateaza data cu o luna? Asta a fost surprinderea mea de fapt. Ca pana la urma dupa ce si-a dat in bobi, i-a iesit pasenta. :))

Eram linistit, tocmai ma trecea o pisare, am dat drumul la curcubeu si pe urma ma asez la birău. Deschid jocul (jucam Project Torque), vad ca au bagat astia o masina noua si zic, hai sa ii fac un drive-test. O bag pe circuit, a 1-a, a 2-a blana , a 3-a talpa, curba la stanga, deci frana. Apas pe frana si simt cum se misca putin scaunul. Zic: ba ce marfa, ce realistic e force feedback-ul, etc. Mai trece o secunda (eu tot cu mana pe buton eram) si iarasi se msica scaunul, si de data asta si biroul un pic. Opaaa, stai putin. Eu nu am volan, nu am scaun cu FF, asa ca ce pula mea sa fie?

Calm zic: Mamaaaa, cred ca e cutremur.
Raspunde tata: Mai vino si tu aici, ca toata ziua stai la tine in camera.
Eu: Breeeee, eu cred ca e cutremur!
Tata: Pai vino ma aici.

Pana sa ma ridic eu de pe scaun, pana sa ajung in sufragerie (aveam de trecut prin hol, bla-bla-bla) se termina cutremuru' si o vad pe mama speriata venind spre mine:
Cutremuuuuuur!!! Aoaleu!!!!
Ne intalnim la jumatate si ii zic: stai draga linistita, s-a terminat. Ma intorc la mine in camera si continui sa ma joc. Bineinteles ca telefoanele nu mergeau, romtelecomul a cazut, unii mai nefericiti au prins cutremurul in direct la TV, eterna problema.


Al doilea a fost tot ceva in genul primului si ca intensitate si ca mod de desfasurare.

Ma chinuiam de cateva zile sa termin de jucat James Bond nush cum. In fine, era dimineata si stiu ca trebuia sa merg undeva (nu cred ca la scoala ca eram in vacanta, dar stiu sigur ca la 11 trebuia sa plec de acasa, asa ca m-am trezit la 8 sa ma joc) Era o misiune in care tu (adica JB) era sniper si trebuia sa apere nush ce cacat. La un moment dat se umplea incur-tea de agarici imbracati in haine de doftori ambulanti si incepeau sa traga in tine, tu fiind in turnul de control. Dau zum maxim pe luneta, incepe sa se miste din cauza vantului si a distantei focale si tintesc spre un butoi cu explozibil, misc mai mult mouse-ul sa il ochesc mai bine si acuma ajunge la mine cutremurul. Nu am bagat de seama faza, ca na, ma gandeam ca e normal, luneta se misca, eu am miscat mouse-ul, bla-bla. Trag in butoi si breeee oameni buni! Incepe sa se zgaltaie birou' si scaunu' cu mine. M-am speriat si am zis: ba, ce cacat am facut?!?!??! Vai de mine coaie, am aruncat in aer ceva!! Pe urma ma uit la lampa si afara si cand vad ca nu existau urme de explozie, mi-am dat seama ca a fost cutremur. Iarasi.

Eram singur acasa si am sunat-o pe mama: Ai simtit?
Ea: Nu.
Eu: Ah, a fost cutremur.
Ea: Cand, bla-bla-bla.

Ma introc, vad ca reusisem sa trec de misiune si pt ca muncisem mult, mi se facu foame si deci mi-am facut niste senvișuri din alea cu di tăte si m-am asezat pe canapea la TiVi sa vad care cum si-a mai petrecut cutremurul.

Pac-pac.