15 dec. 2009

Mi-am revenit mie si voua

Mai fresh ca ora la care scriu acuma nu cred ca voi fi vreodata. Daca nu intelegeti nimic din ce zic nu e problema, probabil nici eu nu voi intelege cand voi fi mai treaz.

Dupa ce rezolvai problema cu laptucul mi-am dat seama ca am cam neglijat blogul
(si multe altele dar asta e partea 2) Vad ca posturile mele incep sa fie din ce in ce mai de cacat si asta nu imi place, nu vreau sa devin ca alti loggeri lameri care vor sa scrie multe despre politica si tot rahatu din tara asta. Si ca sa fiu si inteles de ce nu prefer sa scriu ca handicapatii ceilalti o sa va zic ceva, si nu, nu va fi o poveste de-a mea sau intamplare proprie si personala, ci va fi ceva bineineles legat de politica si de regimul "ceasca" cum il numesc eu. Pe vremea lu' mortu' toata lumea era nemultumita si toata lumea se plangea pe la colturi ca e foamete taica si ca nu ai de unde, dar nimeni nu lua vreo masura, deci putem zice la fel de bine ca intr-un fel ne complaceam cu situatia. Asta pana am facut revolutie si teoretic s-a rezolvat tot. Concluzia o trageti voi.

In momentul de fata ascult Jimi Hendrix si mi-am adus aminte de Modern talking. Bun asa.

Mi-am reparat laptopul si am pierdut datele de pe el. Nu e problema.

Bai oameni buni, soc si panica in Crangasi si nu numai! A nins in Bucuresti, si daca ninge in Bucuresti e naspa. Pentru cine? Pai pentru astia de se plimba cu masinile cand e frig in loc sa stea cuminti acasa, sa bea o cana de lapte cu niste turta dulce sau niste ceai cu cozonac daca tin post. Io le prefer pe toate, dar e preferinta mea si nu vreau sa va lasati influentati de ea. Hai ca urmeaza o poveste marfa de unde mi-a venit si ideea cu urmatorul post. Am folosit cam des post in postul asta dar nu stiu sinonim. Soarta.

Si mergeam eu pe strada (chiar asa e inceputul) si sun pe viper sa vad cum sta treaba cu hardu. (sau parca sa ii zic de faza cu metroul, nu mai stiu sigur. In fine, ideea e ca mergeam pe strada si vorbeam la telefon). Ma urc in otobuz si termin de vorbit, inchid telefonul, bag in buzunar, ma ia la preluare controlorul:

Beletu' sau habonamentul!
Bag frumos telefonul in buzunar, ma deschei la geaca...
El: Beletul sau habonamentu'!
Eu: Imediat. Calm continui sa ma deschei, cotrobai prin buzunarul interior(care era la fel inchis cu fermoar) si scot portofelu' in care am abonamentul.
Intre timp nenea asta mai verifica un abonament, cacat. Ii dau porotfelul si el zice: Scoate-l din portofel.
Eu atunci ii trantesc o replica de genul: Haide bre ca merge si asa. Adica hai bre tuz mortii matii, ce te tot caci atata pe tine, iei frumos portofelul, il lipesti de pisda aia de aparat portocaliu si sa vezi ce frumos fuzioneaza particolele incarcate electronic din pisda cu particolele din abonamentu' meu. Cand e gata fuziunea, se degaja energie in tot sistemul confectionat si pac, se aude un sunet.
El nu si nu si ma pune sa scot abonamentul. Il scot, da-l in pula mea, da' jmecher cum sunt, am abonamenul la sala langa asta de RATB si, cand scot cardu, se vede si suferinta din portofel. :D
Trece mai departe, imi da plasticu' si ii zic ceva dulce (mai dulce ca mierea si din plin sa fie).

Otobelu' mere. Langa mine era o fiinta destul de normala, era imbracata ok, elegant, arata bine( era DF). La un moment dat ii suna telefonu'. Nimic neobisnuit pana in prezent, nu? Nu. Ca ringtone avea o manea. Nu stiu care, era una din aia lălăită rau de tot, de zici ca o jeleste pe ma-sa, ma-sa mare si coana mare. Grav. Mi-a picat fata si vroiam sa imi dau palme. Nu puteam ca ziceau astia din masina ca am innebunit, asa ca mi-am bagat arma secreta in urechi si am pus frumos si linistit Metallica - Creapping Death si Nightwish - Astral Romance pe repeat. Biutiful.

Ce m-a determinat sa scriu urmatorul post a fost DFtta aia care avea ringtone cu coliva.