31 dec. 2010

Deci e timpul sa visam din nou

Ramasesem la cosmarul meu, in care eram urmarit de Trinity si labaru' ala dezbracat. Nu stiu cum se facea ca ma tot plimbam prin mall-ul ala si pana la urma, dupa ce m-am invartit ba cu mama, ba cu tata, ba si singur de credea mama ca ma facura aia piftie pe gresie, am reusit nu stiu cum sa scap si de data asta.



Episodul 3, episod in care apare in vis si Jack Coleman, un om care seamana cu un prieten de familie, mai slab, mai mic si mai fara ochelari. Si mai batran.



Nu stiu cum si nu stiu de ce, eram la o serbare. Undeva la scoala/ liceu/ facultate/ etc. (Probabil eram in locatia din primul episod, dar abia acuma eram pregatit sa infrunt cruntul adevar. Sau poate acuma imi incarcasera astia nush ce program prin creieras, ca data tot apare Trinitas aia in vis, poate eram in Metrics ) Si ajung acasa, masina aia mov inca era acolo, intotdeauna e acolo. Si mama, proasta ca intotdeauna, a invitat dușmanu' in casa. Sau cel putin asa credeam eu. Ideea e ca nu credeam in Jack. (Poate doar intr-o sticla de Jack, da' asta e alta poveste) Mi se parea un om perfid. Poate de la fata care inspira o senzatie fina de trolling, sau cine naiba stie? In timp ce vorbea el, eu tot ma gandeam cum cacat stiau astia pe unde ma duc. Adica chiar asa de idiot sa fiu incat sa nu imi dau seama ca sunt urmarit? In afara de faptul ca ala din masina mov imi spiona casa, nu aveau oamenii cum sa stie unde ma duc. Intotdeauna apareau dupa ce eram acolo. Si sa ma vezi pe mine in timp ce mama dialoga cu Gec cum cautam pe jos microfoane ascunse. Si cautam nene. Si nu am gasit nimic, asa ca m-am enervat si i-am tras aluia din masina mov o ditai bazuka in fata. Fara efect. Nu s-a intamplat nimic, mai mult, am descoperit ca de fapt Jack, chiar nu era asa de incredere cum parea (deci am avut dreptate) si ca mama e la fel de aiurea si in vis, cum e si in realitate :lol: )


Si cam atat. Asta a fost visul meu. Cred ca de fapt ordinea era Ep1, Ep3 si la final, Ep2. Eh, asta e.

Deci e timpul sa visam.

Anu' trecut... l-am visat pe Viper in postul asta. Anu' asta m-am visat pe mine. Se facea ca nush ce aveam eu de eram urmarit de mafie. Cred ca faceam parte dintr-o grupare ceva, mortii ei, un ONG, oricum eu nu umblu cu cacati din astia de la CNA, CIA, FBI, FNI, FMI, ma rog, ati prins ideea. Si cica visul meu are trei episoade. Am zis episoade, nu nivele, nu ma cred in Inception...


Episodul 1, episodul in care o conving pe mama ca e bine sa impusti oamenii care vor sa ma omoare.


A inceput brusc, deci nu eram in totalitate adormit. Eram undeva intr-o multime, eu cu mama, despartiti. Nu stiu cum, am invatat-o pe mama (deci ea stia ca sunt un fel de agent secret, lindic la KGB, ce oi fi fost acolo) ca oamenii ma urmaresc. Si cum sa-i depisteze. Si amandoi l-am despistat pe unul care vroia sa ma impuste. Mama nu a mai tras niciodata cu arma (eu cu pusca de vanatoare :lol: ). Cand am simtit amandoi ca neneu' ala vrea sa traga, am scos armele si am tras. Doar eu, ca am fost mai rapid. I-am imprastiat teasta pe asfalt. Mama a venit la mine si a inceput sa planga si ma intreaba:


"E bine sa impusti oamenii asa?"


"Da mama, a meritat, dar nu tu l-ai impuscat, chill!"


Un episod cam sec, nu?


Deja ajunsesem intr-un stadiu de somn mai adanc, deci porbabil mai multe cacaturi de debitat!


Episodul 2. Episod in care ma urmareste Trinity si inca un caricioi care nu era din Matrix si eu trebuia sa fug cu un vas. Cel mai probabil Titanic.


Nu stiu cum, intr-un fel, unde stateam eu, in fata blocului mai exact, statea o masina mov, in spatele masinii mele. Ca monitorizare. Adica se uita omu toata ziua in casa mea. Si urma sa ma gandesc in episodul 3 ca poate am si bug-uri prin casa. (adica microfoane).


Oricum, ramasesem ca trebuia sa plec cu o nava/un vas/sa-i zicem Titanic. Si portul era intr-un mare mall, sau mall-ul era intr-un port, in fine. Nu stiu de ce am intarziat si ca sa nu rateze si celalti intarziati cursa, au dat drumu la intrare doar fara sa te verifice. Da' eu nu aveam loc pe usa si ma chinuiam sa sar, ma grabeam pe acolo, eram dispe, ca in spatele meu ma urmarea Trinity. Si pana la urma imi pun un scaun si sar, nimeni nu mi-a zis nimic, nu a comentat nimeni la persoana mea. Da' veneau si cacanarii aia dupa mine. Si eu tot alergam, alergam, blah, blah. Si ma intalnesc cu ai mei, care cica incercau sa ma salveze. In plm, nu e enervant sa te salveze cineva in propriul tau vis? Parca te autointitulezi handicapat! E visul tau, poti sa futi pe oricine in el doar cu o simpla privire. Da' nuuuu, visu asta trebuia sa fie altfel. Asa. Si ma tot plimbam eu pe acolo si la un moment dat ne descopera pulifricii. Se dezbraca si incep sa umble dupa noi. WTF? Trinity? Goala? Deja era cosmar.



Continuare dupa Revelion.

27 dec. 2010

Pisi Garaj

Varinta 1.


Am fost acum o saptamana sa imi iau un stick usb de la respectivii. A durat ceva timp pana am gasit magazinul lor. Am intrat si am asteptat. Tipa de acolo m-a intrabat daca am ceva de ridicat. I-am zis ca am de comandat. M-a chemat la ea si ne-am facut treaba. Am plecat.


Stiu ca nu asa se scrie pe blogul meu, as putea sa scriu asa, dar nu vreau. Sa va povestesc cu cuvintele mele:


Pe luni, cu vreo 2 zile inainte de ziua mea, m-am carat de la liceu cu un coleg sa-mi iau un stick usb. Ne-am tot ratacit pe stradute p-acolo, pana cand eu m-am hotarat sa intreb un taximetrist de-al meu pe unde e strada respectiva. Mi-a explicat el cum sta treaba si dupa ce ne cacaram pe noi de frig si frica de o haita de caini, am ajuns sa-mi cumpar stickul. Sediul era ca un apartament, cu un mare ghiseu la care puteau sta lejer 5 vanzatori. Din pacate, erau doar 3 pc-uri acolo si o singura pisda fututa in acelasi timp de 3 clienti. Eu eram al treilea. I-am zis ce vreau sa ridic, un stick usb. M-a facut comanda, m-a intrebat cum platesc, i-am zis cu banii jos. Mi-a facut garantie, m-am semnat pe garantiile ei. Intre timp, se pare ca i-am intrerupt pe ceilalti din treaba lor. Ei vroiau tot asa, sa termine cu garantiile alea mai repede, dar le-am luat-o inainte. Semnatura mea era deja acolo. Pisda, desi era fututa in acelasi timp de 3 clienti, (la cap) ea era NFhh. Sau pe stop. Un cilent s-a plans ca nu e multumit de serviciile ei si statea cu banii in mana, sa-l aposteze si pe el. Eu i-am semnat garantiile. Mi-a dat stickul si am plecat.


Sincer... si eu am fost nemultumit de serviciile ei, da' i-am semnat garantiile! :))


Va pupa tata.

21 dec. 2010

Vibes în apartament

Nu, nu e de la mine de data asta, nu ascult Vibe FM in asa hal. Cel putin azi. E de la vecini. Vecina mai exact. Vecina de sub mine. Bine, raposata. Fi-sa sau fi-su nu stiu exact isi renoveaza apartamentul. De vreo 3 saptamani. Cu taieri, scantei, ardere de vopsea, aruncator de flacari, suflator oxiacetilenic, etc. Zici ca iau iara blocu' la construit. Acuma il fac, e in curs de executare. Si pe mine ma fut la cap cu o bormasina. Cand vorbesc cu cineva la telefon, ma intreaba lumea daca nu face mama șnițăle. Nu, nu face mama șnițăle, face raposata ordine in casa. Eu tot ce sper este sa termine repede. Pana de Revelion sa fie gata. Si cel mai enervant este ca nu pot sa imi ascult muzica in liniste, asa cum imi place mie. Deci, din partea mea, multa stie Viper ce.


Va pupa tata.

18 dec. 2010

Mix 18 si Mix 19

[audio:http://www.big-bum.ro/wp-content/uploads/2010/12/mix18.mp3|titles=mix18]

[audio:http://www.big-bum.ro/wp-content/uploads/2010/12/mix19.mp3|titles=mix19]

9 dec. 2010

Pt ca e joi.

Si joia mi se intampla lucruri. E de la astre. Marti, 3 ceasuri rele, joi si sambata doar 2. Din cauza astrelor. Cine nu crede, sa caute.

Si cum azi e joi si se da la coi, shit happens. Nu dragii mei puradei pufosi, nu mi-am luat-o la coi, nu mi-am mai luat-o niciodata de la gradi pana in ziua de azi.

Ma plimb cu autobuzu azi, cu un coleg. Sa-i zicem Mov. Sau Motolov. Marmota mai bine. Aglomeratie. Ma asez pe un scaun. Se urca langa mine, o chestie in genul asteia. Creatura, destul de batrana, avea si niste pungi. Cu prajituri. De unde stiu? Pai se inghesiua lumea in punga ei si asta tot zicea sa nu ii mai lovim pungile ca are niste platouri de prajituri in ele. Si se aseaza langa mine. Ma strivea chestia aia. Bai, nu am nimic cu oamenii mai durdulii, nu am nimic cu tipele mai grase (bine, nici sa te dea sunca pe afara). Intelegeti voi, sunteti baieti destepti. ;) Vorba unui taximetrist: "sunt bune si alea durdulii, sa ai de unde sa apuci!" :lol:

Si la un moment dat vine timpu' sa coboram. eu stateam la geam, ca sa intelegeti. Batoza, in dreapta mea. Il intreb pe Marmota (care statea langa aia) unde coboram. Asta zice: Unde vrea pizda ta!

Gen eram constrans de tona aia de carne si 2 platouri de prajituri. De prajituri nu imi era frica! In schimb... nu puteam sa comentez aiurea la aia. Daca ii ziceam "Fa, da-ti fututi mortii si grasimea copilului matii mai acana si fa-mi loc sa trec, ca nu pot nici sa te sar, nici sa te ocolesc, nici cu elicopteru' sa te ridic" cred ca ma devora instant. Asa ca, am apelat la chestii de barbat adevarat: "Coborati?" Ea zice ca "nu de tot" sau "nu prea", eh in fine. Nu am inteles cum pula mea vroia ea sa coboare doar pe jumatate, adica in cacat, putea sa-si detaseze vreo 50 de kile de piele si o arunca pe geam? Isi varsa pateu' prin statie? Arunca o mana, un picior ca sa-si lase urme, sa stie pe unde sa se intoarca? Eh, am intrebat-o: "Da' imi faceti loc, nu?" Si mi-a facut.

Multi dintre voi nu intelegeti unde a fost barbatul adevarat din mine in situatia asta. Pai e simplu. Cu volumul impresionant al doamnei plimbatoare de prajituri, am strivit, indirect, sufletele a 3 muritori de rand, aspiranti la titlul de Barbati. Erau niste agarici mucosi, mancatori de vasilina si harfe pe paine. Din a 9-a. Pe scurt: boboci.

Na ca se poate sa fi finut si simtit. Cand vine vorba de interes, se stie.

3 dec. 2010

Dă suflet

Buzele taleeee, ca doua furnaleeee


Cand le sarut imi cade zgura-n poaleee


Mi-ai pus in minte


Doar cu un zambet


O frica mare si nemuritoareeee



Hai sa ne basim


Si sa fugim


Ca se-mpute zona tareee


Si atat.

Dedicata stie Teo cui.

PS: Sper totusi ca face misto.... :|

28 nov. 2010

Cum sa cazi de pe scaun, sau cum sa-ti cumperi scaun nou.

Asta s-a intamplat acum cativa ani, dar merita povestita.


Se facea ca ma faceam comod pe fostul meu scaun, adica ma intind pe spate, ma las pe el, etc. Si la un moment dat aud cum pocneste ceva. Nu s-a intamplat nimic, am zis ca nu a patit nimeni ceva si m-am intors la treaba. Nu la intins, la ce faceam eu la birou. Si dau sa ma intind iarasi. Si ma las pe spate, si ma las, si ma las, si cad cu tot cu spatar :lol: Ma ridic, incerc sa il repar... nimic. Am plecat la Metro si mi-am luat scaun nou, piele ecologica ( gen piele de supt pula, e ca si cum te-ai fute cu un vibrator, gen pula ecologica, nu de BA), asamblat pe jumatate.

27 nov. 2010

Azi va zic o poveste.

Si va zic toata povestea. Despre telecomanda mea. Care sufera enorm de sindromul datului pe jos.

Sa incepem deci:

Eu in camera, ca orice om care se respecta are boxe. De 6 kg fiecare, dar nu asta conteaza. La boxele astea am si un asa-zis amplificator/amplituner/amplicacat ca e o combina de fapt. Isi face treaba, imi place de ea. La combina, logic, am si o telecomanda. O sa ii spunem simplu Mr. T. Mr. T are 13 cm. Dimensiune mica in comparatie cu altele, cum ar fi cele de TV sau aere conditionate dar mie imi place. It fits in your hand perfectly. Parca se muleaza ea pe mana, nu mana pe ea. Si Mr. T sta cam pe unde o pun eu. Si e cuminte si nu face galagie decat cand cade. Cade cam peste tot: de pe birou pe jos, de pe pat pe jos, de pe birou pe pat, de pe birou peste alte chestii cazute pe pat sau pe jos. Uneori ies cu Mr T in plimbare. Pana pe la baie si o uit acolo. Pana in bucatarie si o uit acolo. Sau in frigider. Sau in dulapuri. Uneori pe balcon si sta cuminte, nu zice nimic. Pe scurt, cam cade pe unde o pun. Dar Mr T e genial. Ultima data cand am uitat-o in frigider a inceput sa faca fite: apasam sa fac volumul mai tare, ea nu ma asculta si il facea mai incet... Si chestii d-astea, de telecomanda frustrata si complexata. Dar mie imi place de ea. Nu prea se intelege ea cu bateriile, adica de fiecare data cand cade, ii ies. Dar e normal, adica, cine ar merge pe strada cu un fir bagat in cur?

Sec.

18 nov. 2010

2010 Part 5. Update.

Vorbeam acuma despre Speranta. Si nu e un nume al nu stiu carei tiganci dintr-o pestera obscura, cap de pod sau mai stiu eu ce alta straduta plina de mizerie va trece acum prin cap. Speranta pe care, cum am mai zis, mi-am recapatat-o. Drumul a fost unul plicticos. Desi am avut cazino in nava si desi toti banii pe care ii bagai in joc ii recuperai ( gen jucai pe nimic ) eram un pic, vorba aia "cu cacatu' la cur". Nu stiam cum o sa fie pe Yurikos, si cum fiecarui om ii ieste frica de necunoscut, si mie imi era. De fapt, nu stiam la ce sa ma astept, la ce o sa se intample, cum o sa fie acolo si intr-un mod ciudat, chiar foarte ciudat, ma interesa cum era vremea pe planeta pe care o sa o denumesc in curand noua mea casa. Mi-am adus aminte de tentativa de conversatie cu fosta sotie si asta m-a enervat la culme. Nu puteam sa ma pis pe ea de vreme? De ce trebuia sa imi pese tocmai acum? Sunt sigur ca daca nu ma gandeam, nu ma schimbam in interior brusc. Si nu pierdeam la poker. Deh, taximetrist cum eram, nu le aveam cu d-astea. Nu stiam ca oamenii puteau sa ma citeasca asa bine. Mi-am revenit cand mi s-au terminat fisele si mi-am zis ca daca nu am noroc la carti, am in dragoste. Am avut. Acuma nu mai am nimic. Dar tocmai de asta am plecat in calatoria asta. M-am intors in compartiment si amandoua dormeau. A fost ceva ce nu poata fi descris in cuvinte sa o mai vad pe fosta soata cum doarme. In mintea mea au navalit amintirile... Nici acuma nu puteam sa scap de ea, nici cand ma duceam spre un loc nou, spre "o noua viata". M-am asezat langa ele si iarasi am inceput sa ascult muzica. Bateria nu a mai tinut cu mine. Spre norocul meu, s-au trezit damele care ma insoteau si au inceput sa dezmortim atmosfera cu o conversatie.


Aveam sa aflu ca de fapt ea nu se intelegea deloc cu Cosmin desi s-au casatorit "din dragoste" (fara Mircea Radu) si ca venirea mea acolo am dedus eu ca ar fi in mintea ei reluarea vechii relatii. Nu mi-a zis nimic, nu i-am zis nimic. In secunda in care am gandit asta nu vroiam nici o relatie cu nimeni, doar vroiam sa ma casatoresc din interes, pentru ca, nu stiu daca v-am mai spus, dar ca sa ramai acolo trebuia sa ai un partener, sau sa te casatoresti pe Yurikos. Pana la urma, am cazut la intelegere cu Oana si i-am zis ca vreau sa fie sotia mea, din interes. Al amandurora. Logic ca nu a avut nimic importiva. Nu stiu ce a gandit fosta si nici nu imi pasa.


Peste un timp, exa, mi-a bagat chestii de pizda penala, cum ca a fost o greseala casatoria ei cu Cosmin si ca ea de fapt pe mine ma iubeste si tot cacatu' de genu' "intoarce-te la mine". De ce, nu stiu... Nu mi-a pasat si i-am zis ceva ce mi-a zis si ea acum o gramada de vreme. A tacut si facea pe suparata. Fite de Bistrita, cum zic. Nu ma mai impresiona cu nimic. Orgoliul meu era ranit si suferea. Daca mi-ar fi zis chestia asta la 2 ani dupa ce m-a parasit, la 3, 4, 5... poate, si zic poate-ul de barbat, nu de femeie, poate ma gandeam si treceam peste... Dar acuma, nu. Azi nu. Poate vorbim maine.


Aveam in gura un gust amar dupa conversatia, daca pot sa-i zic asa, cu ea. II zic iarasi tentativa pentru ca, mai mult a vorbit ea, eu taceam si nu ziceam nimic. Ascultam si nu treceam nimic prin filtrul gandirii, imi intra pe o ureche si imi iesea pe cealalta. Cred ca daca aveam in ureche casca, se oprea in ea, dar mai bine asa. M-am dus sa beau un Schweppes. Am trantit un BRB si am iesit.

2020. Part 5.

Partea care cica ar trebui sa fie mai vesela.
Dupa ce s-a terminat tot, in mintea mea incepeau lucrurile sa se aranjeze. Totul incepuse sa aiba un sens acuma, totul parca era altfel si asta imi dadea putere sa mai sper. Inca eram cu castile in urechi. Daca Pink Floyd mi-a trezit un amalgam de stari, urmatoarea melodie avea sa-mi aduca aminte de cineva. Cineva oarecum drag mie si care a "dezertat" daca pot zice asa. Persoana respectiva... imi trezea amintiri placute si pentru prima data in viata mea m-am gandit cum am putut sa o uit. Intr-un fel ma simteam vinovat ca nu am pastrat legatura cu ea, dar... si ea m-a uitat. Din grupul care a plecat, pot sa zic ca aceasta persoana era singura cu care m-as mai intalni de placere si nu din obligatie. Eu cred ca in viata nu ne intalnim intamplator unii cu altii si avem fiecare dintre noi de invatat de la cei cu care ne cunoastem. Respectiva persoana m-a invatat sa sper. Speranta ar fi ceva care iti da motivatie sa mai continui, nu aspiratiile tale. De fapt, putem zice ca aspiratiile tale sunt niste "Sperante" pe care le doresti implinite. Si asta te face sa mergi mai departe. Sa speri si la altceva, fie la ceva nou, fie la ceva vechi, ceva la care ai renuntat de mic, ceva care la un moment dat ai facut cu drag, dar din varii motive nu-l mai ai. Si nu ma refer acuma la fotografie, arta pe care am practicat-o o gramada de vreme... Ca detectiv, trebuie sa faci poze, iar pozele astea nu transmit nimic, nu sunt pline de emotie, nu au nimic in ele. Sunt ca niste date statistice, reci si fara de suflet. Asa cum ma transformasem si eu. Rece si fara de suflet. Pentru ca imi perdusem speranta, nu mai aveam pentru ce sa lupt. Dupa ce am trecut prin atatea, am considerat ca am fost mult prea vatamat si ca ranile se vindeca prea greu. Se pare ca incet-incet, tot lucrul care m-a ranit cel mai mult s-a intors la mine. Si incet-incet, ranile simteam cu se vindeca singure, fara sa fac ceva, prin simpla prezenta a factorului care le-a declansat. Nu ma mai impresiona nimic. Si nu ma refer acuma la cazurile mele, la crimele pe care le-am rezolvat, la cadavrele pe care le-am vazut sectionate in cele mai barbare moduri, cum nici un animal nu putea sa faca asta. Nu un animal irational, ci un animal constient, un animal pe nume "Omul". Dar nu despre asta era vorba...

De continuat o sa o continui maine, tot sub numele de Part 5, dar ca update. Sunt destul de obosit si nu prea mai am asa chef, aveam o gramada de idei, dar le voi impartasi maine cu voi.

16 nov. 2010

Vecini. Partea 4.

Partea in care se apropie Craciunul iar pomul joaca rolul unui butoi cu varza. Porcul fiind vecinul de la 4. Cel cu harbul de vara trecuta. Da, da, tineti minte bine, ala cu pasaricile.

Ajung ieri acasa si dau sa intru pe scara. In fata mea coboara nimeni altul decat Coilă. Cu nevasta. Nu imi tin usa, da' oricum vroiam sa testez daca am pilit bine cheia de la intrare, ca tot ramanea agatata. Dar asta e alta poveste. Si intru si eu cu cheia mea, ca un om normal in casa scarii. Mai bine nu intram. Coilă stia ceva, stia de ce a vrut sa mai astept putin afara. Pentru ca fix in clipa in care am intrat pe usa, m-a pălit un miros naspa. Prima data am crezut ca s-a basit Coițe. A doua oara am crezut ca s-a basit nevasta-sa! Pe urma m-am gandit ca s-au basit in familie! Putea coaie in scara aia de zici ca au venit extraterestii! Am crezut ca a venit Prometeu si s-a razbunat pe noi! Scara 4 devenise noul Palermo al basinilor. Am scapat cu greu de molii de gaz si am ajuns acasa cu ultimele suflari. Pentru ca respiram in pumni. Bomba chimica, sa-ti bagi pula. Coilă spera sa se duca mirosul pana cand intram eu in bloc. Ei bine, s-a dus. Pe toata scara. :lol: . Am tras concluzia ca "o basina bine plasata la timpul ei, pălește pă cine vrei."

Dar asta nu e tot! Azi de dimineata mirosul inca era acolo. Intr-o concentratie mai mica de gaz, dar, tot se simtea. Imi era frica sa aprind lumina pe scara. Pizda masii, pai cine stie ce mananca avocatu' si facem si noi ca aia de au taiat o teava de gaz. Cu gazul neoprit. Multa minte nu se cere, prost sa fii, noroc ca esti. Totusi mi-am dat seama ca nu putea fi avocatul de vina. Ciii, un butoi cu varza. De ce? Pai simplu, oamenii mai vorbesc pe scara, deci fac curent cu usa de la intrare. Si pentru ca singurul om care putea face asta, se afla pe scara mea. Adica, damigene de vin pe balcon, cheliosi pedofili la parter, etc. Nu vorbim de Popesti. Si nici de baba nebuna care stie intotdeauna ce se intampla pe scara. Fiecare bloc/scara ii are. Vorba aia, de ma scol, pe multi am sa Popesc. Si asa a fost. Iar legat de baba care nu doarme niciodata, vorba aia: proasta satului, proasta satului, nu le pricepe da' le vede.

Si sa revenim la butoiu' nostru. E acolo, ce cacat sa va zis de el? E plin cu varza si pute! Am zis ca o sa-i fac cado intr-o zi, o flegma de Craciun. Flegma de Craciun vedeti voi, are in ea ceva special, in afara de apa si electroliti, are in ea spiritul Craciunului, spiritul cu care ierti oamenii pentru ce ti-au facut. Il iert pe vecinu' meu ca parcat pe locul meu, dar nu oricum, ci in spiritul Craciunului!

13 nov. 2010

Cum sa failezi la modul cel mai grav.

Pe sistemul "am comis-o, m-a ginit", mda, am comis-o, m-a ginit. Cine? Profa. Cand? Azi. Cum? Simplu. Relatam mai jos:

Se facea ca dau test la bio. Din genetica. Eu nu stiu d-astea. Mai era inca o colega care lipsise si dadeam test impreuna dar separat. Adica in aceeasi ora, dar in banci diferite. Eu in prima de pe mijloc, ea in a 2-a de la geam. Nu stiam nimic, m-am gandit sa copiez. De unde? De pe net! Cum? Cu telefonul! De ce? Nu am carte, nu am chef sa invat genetica masii, o sa o invat la facultate de imi sare capacu'. Eu cand copiez am o metoda proprie, nici nu iti dai seama, decat daca vii aproape de mine... Pentru ca stau picior peste picior si telefonul il tin pe piciorul drept, pe cel pe care il si indoi. Deci daca te ridici de la catedra, vezi foarte bine telefonul. Dar eu de obicei il acopar cu cotul. Acuma o sa ziceti ca am dat cu cotul in el. Nu, nu eram beat, puteam sa-mi coordonez cotul perfect peste obiectul muncii. Fix asta nu am facut. Si fix de la asta mi s-a tras. S-a ridicat profa si eu am vrut sa trag banca si incredibilul s-a produs. Pe sistemu'
Lili:cum sa iti cada ma telefonul?


Eu:rostogolindu-se!


S-a dus la mama naibii saracia. La picioarele profei ma. Fix langa ea. Du-te baaaa, nu te cred. Imping banca, dau cu picioarele, joc un fotbal commbinat cu un step cu el si il pitesc sub picioare. Bineinteles ca acolo a ramas. Profa s-a prins si daca il luam, chiar imi dadea 1, asa ca am scris din mintea mea, din auzite, ce mai stiam si eu. Colegii erau pe jos de ras... In fine.


Hai ca va pupa tata si sa nu faceti ca mine.

9 nov. 2010

Asta e un post pentru cei care s-au gandit la mine

Am ajuns azi acasa si m-am decis sa scriu si pentru voi. Pentru cei care si-au adus aminte ca ieri a fost ziua mea de nume, pentru cei care zic eu, ma cunosc destul de bine pe tot numele :D


Pentru restul, nu zic nimic, nu va port pica, nu sunt un om care sa poarte ranchiuna doar pentru un lucru minor.


Am vrut sa termin sticla aia de Teachers pe care am inceput-o anu' trecut cand am inceput sa scriu scenariul.... Dar am meditatii si nu pot sa ma duc mirosind a wiskey. Asa ca... dedic postul asta, asa cum e el, mai trist in talent, (am explicat mai sus unde este talentul meu)


Va scriu pe lista si va dedic o melodie. Asadar, pentru ca si-au adus aminte tot numele meu, pentru ca mai sunt oameni care se gandesc (chiar si din plictiseala sa intre pe FB sa cauta toti Mihaii din lista, nu Helga? :lol: glumesc :P ) dupa cum urmeaza, se striga subnumitii, in ordine alfabetica:


Andrei: Pink Floyd - Marooned


Axi: Damien Rice - 9 Crimes


Costin: Muse - Time is Running Out


Helga: Within Temptation - All I Need (vroiam sa-ti dedic ceva de la The Rasmus, dar nu am amintiri prea placute cu formatia asta)


Ichimus: Sorinel Pustiu - Bate Tarabanele ( pai se putea? )


Madalina: Linkin Park - Numb


Teo? Parca mi-a zis separat LMA, deci intra in categorie: Shakira - Waka Waka


Alfabetul s-a terminat si nu au fost multe persoane care mi-au urat un LMA.


Le dedic colegilor (cum m-au sarbatorit in grup) o singura melodie pentru toti: Travis "McCois"/"McCojones" - Billionaire

7 nov. 2010

Muzica FTW! 2

Cum tiganii sarbatoresc 3 zile si 3 nopti, petrecerea inca continua. Bineinteles, ghinionul este ca s-a suprapus cu alta petrecere din bloc, si acuma, cum ziceam in postul de mai jos... peretii chiar duduie de la dreapta la stanga. Daca vrei manele, te duci spre est, daca vrei nu stiu ce melodie underground, te cari spre vest. In nord ma auzi pe mine, eu fiind mai trist azi dupa noaptea de aseara si pt ca am mai baut iara putin, dar putin, am combinat doar bere neagra cu blonda, dar n-am nimic. Merge la mine. Asa, ziceam ca la nord ma auzi pe mine si pe Eric Calpton.


In rest, ie dă bine.

Muzica FTW!

Yea, se pare ca cineva din bloc da un mic party. Se pare ca daca nu poti sa te duci la un majorat, vine majoratul la tine, pe sistemu " Se duce Mohamed la munte sau vine muntele la Mohamed?"


"In seara asta ma simt bine si vreau sa chefuiesc."


Sa curga mynelele de la etaj pana la parter, sa urce pe sistem de la parter la etaj, sa duduie peretii de la dreapta la stanga.


Iar am baut. Si iara exista sentimente de vinovatie. De fiecare data cand te imbeti stii ca o sa regreti asta, dar totusi nu renunti pentru ca in acelasi timp iti place starea. Si in care esti si in care vei fi maine dimineata. Nu am baut mult, a fost ceva lejer, dar destul incat sa ma faca sa ma simt nasol.

25 oct. 2010

Anti Windows?

Poate ca sunt, poate ca nu sunt, ideea e ca oricum nu te pori desparti de el, oricat de mult il urasti. Poate ca te-ai obisnuit cu el, poate ca nu vrei sa treci la altceva. Poate ca...  Ei bine, si eu as vrea ca daca tot ai monopolul pe piata, sa lasi utilizatorul sa aleaga ce e mai bun pentru el.

Astazi vorbim despre suportul bluetooth din Windows si din Ubuntu.

E o povestioara lunguta, dar am timp sa scriu. A inceptut acum 2 saptamani cand mi-am luat un adaptor Bluetooth no-name, bla, bla. Merge de n-are treaba. Pe Linux. In windows sa-i dai de descantece si tot nu merge cum trebuie, e fix pula-n pizda cum as zice eu. Sau nu, ca daca ar fi fost ar fi fost bine. Cand dau pe o chestie 20 de RON si vad cat de bine merge in linux, ma asptept sa merga la fel de bine din Windows, sau chiar mai bine din moment ce teoretic Windowsul ar avea o lista de hardware recunoscut mai mare ca Ubuntu. ( Si da, am zis special Ubuntu si nu orice distributie de Linux, pt ca pune tu mana pe un DSL si incearca sa asculti muzica pe el :lol: ) Si nu e asa. Pe langa aia 20 de RON, mai trebuie sa dai si 27 $ pe chestia asta. But... WHY? Cand pe Linux ai suport inca de la mama lui ( da, ai si pe linux dar nu iti vede stick-ul BT sau instaleaza niste driveri generici care faileaza din 3 in 3 conectari. Si nu ar fi o problema daca nu ar da BSOD....) si daca vrei sa te jmecheresti, ai un program pentru BT ceva gen BlueSoleil, fara functii interesante gen SMS, Mailuri, cacati lati prajiti, plnpzd. Si e gratis. Si il cheama, wow, BlueMan. Oare de la omu' albastru? De la Bluetooth Manager? Nu stiu frate, cert e ca isi face treaba si te doare la basca de el. Nu tu atentionare din 2 in 2 MB transferati ca trebuie sa camperi cacatu de soft daca mai vrei sa transferi inca 2 fisiere, nu tu carici la tava, colac peste pupaza ca nici nu merge uneori si tot s-ar putea sa ai un BSOD de toata frumusetea cand incerci sa iti folosesti telefonul ca telecomanda pentru player.)

Pac-pac.

22 oct. 2010

Cosmar!

Ca sa incep iarasi cu inceputul.... cum zice titlul, am avut un cosmar de cosmar. Ce a fost ala cu salamu' de anu' trecut (nu, nu era salamul de anu' trecut, ci visul), da' ce e asta de ieri...

Se facea ca eram la meditatii cu un coleg, cu prietena lui si cu inca o tipa roscata. Nu stiu cine era, nu stiu cine e, nu stiu de unde am scos-o, ideea e ca se afla in visul meu. (Si nu, nu era Angi! Nici Ligia. Ma rog, o tipa roscata pe care o sa o numim de acum inainte Raluca.) Si faceam meditatii la chimie. Toti 4. Eu cu colegu'  (numit in continuare Albastru) facem in viata reala cu aceeasi profa, prietena lui nu ( se va regasi in text sub numele de Viberița ), iar de Raluca nu stiu ce sa zic. :lol: Si ne dicta profa ( era chiar profa cu care facem meditatii in real life, pe care s-o numim Dorela) caiete intregi. Si dicta tata, nu asa...Eram mai rau ca scribii, sau ca grafierii din sala de judecata. Deci ne rupea femeia. La un moment dat profa a zis sa facem o pauza. Ne-am oprit din scris si profa s-a asezat pe canapea, a deschis televizorul si a inceput sa se uite la el. Nu stiu ce program/post, oricum sper ca nu era Tanar si Nelinistit. Sper. Dar pauza nu e pauza la noi si inainte sa se uite ea la TV, care era in aceeasi camera cu masa unde ne medita Dorela, ne spune tipa sa ne copiem nush ce cacat la bio. In fine. Noi nu ne-am copiat. Dorela stia ca nu o sa ne copiem, de asta ne-a si dat. La un moment dat simt cu Raluca face din alea cu mainile: baiatuuuuuuuu ( si te impinge de 3 ori) tu copiezi? Eu i-am raspuns ca nu. Ea mi-a zis sa mergem jos. Jos pentru mine insemna sa ne asezam pe jos sa ne uitam la TV cu Dorela. Asta am facut. Ne-am sprijinit de canepea, pe jos, si ne-am uitat la TV. La un moment dat se da Raluca la mine. Profa nimic, parca nu vedea ce se intampla, iar Albastru cu Viberița erau: WTF? din mai multe motive:

1. Ce are Raluca?

2. Ce are Dorela?

3. Ce ar fi sa faca si ei asa?

Si au inceput sa se giugiuleasca. Eu m-am enervat pe Raluca si i-am zis ca ori ma lasa sa ma uit la TV ori ma duc sus. :lol: Gen inapoi la masa. Si m-am dus la masa! Dupa un timp urca si ea si iara incearca sa se dea la mine. Bafta mea a fost ca s-a terminat emisiunea la TV, ca Raluca nu prea parea futabila.

Eh. Viper n-a avut nicio implicatie in visul asta, dar era urat sa nu vorbesc de el in post.

5 oct. 2010

Ce te face fericit si cum ii faci fericiti pe altii?

Am intrat azi pe Facebook si am vazut ca blogway face un nou concurs. Nu vreau sa intru in detalii, nu o sa particip, nu imi trebuie domeniu.ro ca am, dar mi-a trezit ceva in minte concursul asta. Asa ca mi-am pus mintea la contributie, am scos-o de la rancezeala si o sa creez din nou.

Ce te face fericit? Pai asta e mai greu si mai mult de scris, nu vreau sa se transforme intr-un post idiot asa ca o sa raspund mai mult la intrebarea 2: Cum ii faci pe altii fericiti?

Incep de dimineata... Cum eu m-am trezit, trebuie sa sa trezeasca si altii. Cum eu ma trezesc pe muzica, trebuie sa-i trezesc si pe altii care sunt la departare cu un SMS in care le spun ce melodie canta la radio in momentul respectiv. Unei singure persoane, as putea sa zic prima persoana la care ma gandesc cand ma trezesc. Ma amuza ca stie de la cine e mesajul si ma amuz ca se amuza si ea :D . Pe urma... Pe drum. Trec si imi iau un coleg in drum spre liceu. Il fac fericit ca nu mai trebuie sa mearga cu metroul, nu mai trebuie sa schimbe mijloace de transport, poate trebuie doar sa se trezeasca/plece cu 5 minute mai devreme de acasa, 5 minute pe care oricum le pierdem/petrecem la liceu cand ajungem primii si bem cafeaua. Stie ca o sa ii zic ceva legat de X, imposibil sa nu ii zic ceva legat de ea. X... e ca un fel de talisman pentru mine, daca o vad, ma amuza, daca nu o vad, talismanul meu devine prima persoana care se trezeste dupa mine. :P In trafic, poate ii fac fericiti pe cei care gresesc banda si vor sa se bage si nimeni nu ii lasa. Si pe mine ma fac fericit cei care dau semnal cand schimba banda. Cei care nu, sa-mi suga pula. La liceu... o amuz pe profa de mate, trebuie sa zica ea ceva legat de mine, ba ca sunt handicapat, ba ca nu stiu sa lucrezi cu puteri. Nu zic ca e fericita, dar cand in rarele dati in care imi vine o idee si o zic, se bucura in sinea ei ca am stiut. O fac fericita pe cea caruia ii dau geaca mea cand moare de frig si mor si eu dar mai putin. Ma face fericit sa stiu ca nu raceste :P . Ma face fericit cand cineva imi multumeste ca-i ofer un loc in metrou/autobuz/etc, iar eu la randul meu ii fac fericiti ca si-au gasit loc liber. E amuzant cand ascult VibeFM cu cea pe care o trezesc si comentam melodiile sau mixurile lui Christian Green. E funneh cand suni pe cineva si insisti si vezi ca ti-a inchis, si tu tot insisti, si iara inchizi, si iara insisti. E amuzant cand il sun pe Viper si ii zic sa se cace ca maine am test/ma asculta la materia X si stim amandoi ca el nu infulenteaza cu nimic chestia asta, dar radem amandoi si suntem fericiti. Esti fericit cand ajungi acasa si pe drum te intalnesti de fiecare data cu un batranel care sta la parter si se uita pe geam si va cunoasteti doar din vedere de atata timp, dar niciodata nu ati vorbit ceva, doar va zambiti si va faceti fericiti. Cand il sun pe cel mai bun prieten si el nu raspunde, iar cand o face il injur de toti mortii si el stie ca nu vorbesc serios si totusi si el ma injura si stiu ca nu vorbeste serios si suntem fericiti. Cand gasesti banca fara scaune sau colega ta de banca nu are scaun si tu ii injuri pe cei care l-au luat si ii pui un scaun, sa aiba pe ce sa stea. Si ea nu stie asta. Si esti fericit ca nu stie si ca are loc datorita tie si nu te astepti sa-ti multumeasca pentru ca nu stie, dar ai facut-o fericita chiar daca nu isi da seama. Cand iti dai SMSuri cu lumea in ore, discuti despre fix altceva si iti vine sa razi si te abtii...

Exemplele pot continua....

3 oct. 2010

Interviu scurt - Dummi.

(22:37:03) big bum: auzi
(22:37:10) big bum: de ce ti se zice dummi?
(22:37:18) dummi.: de la dumitrache
(22:37:20) dummi.: :))
(22:37:21) big bum: ah
(22:37:22) big bum: lol
(22:37:28) big bum: that's... odd
(22:37:29) big bum: :)))))
(22:38:29) big bum: si zi
(22:38:36) big bum: cum e sa ti se spuna dummi?
(22:38:40) big bum: de la dumitrache?
(22:38:45) dummi.: :-??
(22:38:58) big bum: si ia mai zi
(22:39:04) big bum: iti place sa ti se zica asa?
(22:39:14) dummi.: spune-i lui andrei sa scrie I love axi :x :D:D:">
(22:39:15) dummi.: :))
(22:39:29) dummi.: mi-e indiferent m-am obisnuit colegii ma mai striga asa
(22:39:33) dummi.: nu ma deranjeaza:-??
(22:40:06) big bum: si daca de exemplu lumea ti-ar spune pe numele real, gen te-ar striga : Dumitrache!
(22:40:09) big bum: cum te-ai simti?
(22:40:17) big bum: (22:39:38) minm Andrei: I love axi
(22:40:30) dummi.: nuu pe bricheta :)))
(22:40:35) dummi.: nu stiu normal
(22:40:37) dummi.: e numele meu
(22:40:40) dummi.: :-??
(22:41:38) big bum: si fata mea, ia zi, confeseaza-te mie... iti place prenumele tau?
(22:41:41) big bum: malina?
(22:41:53) dummi.: bati un apropo ca o sa ma simt ciudat cand ma vor striga baicus?:))
(22:42:00) dummi.: da imi place
(22:42:02) dummi.: :-??
(22:42:03) big bum: mnu :))
(22:42:05) dummi.: nu am nimic cu el
(22:42:14) big bum: e un fel de interviu legat de nume fata mea
(22:42:15) big bum: :))
(22:42:35) big bum: merci pentru timpul pierdut, o sa ajungi vedeta pe www.big-bum.ro
(22:42:36) big bum: :))
(22:42:55) dummi.: multumesc :))
(22:43:01) big bum: nu trebuie
(22:43:05) big bum: :))

28 sept. 2010

Azi.

Eram azi si incercam sa imi copiez tema la chimie de la fata cu care sunt in grupa. Bun asa. Cum la scara profei era soare si ne-a zis la inceput de tot sa nu ne facem veacul pe acolo, ne-am mutat in fata altei scari, la umbra. Cred ca acelasi bloc. Bun asa. Si eram noi acolo si copiam (adica mai mult eu) da' de fapt scriam dupa dictare, dar nu asta conteaza. Se fataie lumea pe langa noi, noi ne dam mai intr-un colt. Iese una pe stop din scara si ma intreaba daca poate sa treaca! Eu am vrut sa nu fiu chiar nesimtit si i-am zis: Cred ca da. (Si mut ghiozdanul catre mine. De fapt am falsat mutarea ghiozdanului pt ca el oricum statea langa mine. Stiti cum se face, misti masina 2 cm ca sa para ca ii faci loc, dar pana la urma tot de unde ai plecat ajungi. Pentru ca strazile nu sunt intotdeauna la unghi de 0 grade puse dupa poloboc. Si da, obiectul stiintific este polobocul, nu bolobocul cum multi Dorei ii zic. ) Trece tipa, continui sa copiez. Vine si administratorul blocului, un om cu capul pe umeri:

-S-a deschis bar aici?

Eu am facut o fata din aia de om care nu a inteles ce a zis viitorul interlocutor. Asta de langa mine:

-Aaaah, nu! (Da' un ah din ala de om care se prinde de ce vrea interlocutorul sa-ti zica, nu de "pisda falsa senzuala wannabe" )

Adminu:

-Aveti si gresie vad, va place asa mult aici? Nu va e rece?

Cum mi-am dat seama ca tipa poate face fata mistocurilor adminului si cum era un om amuzant, am lasat-o pe ea sa termine discutia :P Daca ma puneam la mintea lui, aveam replica pregatita, nu e problema. Nu aveam chef sa ma cert cu el, eu trebuia sa copiez si oricum, vezi propozitia de mai sus.

Mai stam ceva timp si iese din bloc o castrata cu cainele. Cum tipa era pe stop sau NFHH (am simtit-o de la spate, cu ochii inchisi, vorba vine) mi-am dat seama ca asta de la mine, finuta de fire nu o sa stie sa se descurce si asa ca i-am transmis telepatic, prin lobii intergalactici cu ajutorul undelor teta sa ma lase pe mine sa-i fut o replica peste mufarina. NFHHu':

-De ce stati aici? Nu aveti loc in alta parte? V-ati asezat in fata sa blocati intrarea! De ce stati aici?

Pana sa o ia de la capat cu "nu aveti loc in alta parte" (era setata pe loop) i-am tras-o. NU literarmente! I-am tras-o pe ea, replica.

-E mai romantic.

-Da' duceti-va in parc! Auzi la ei, e mai romantic....

-In parc mai ie si altii... Noua ne place mai intim asa...

Bai, baba n-a mai zis nimic, si-a bagat potaia in gradina si a stat in fata noastra in timp ce noi (adica eu mai mult) ne-am copiat (adica mi s-a dictat)

Mpoa,Mpoa,Mpoa, Va pupa tata.

26 sept. 2010

Ubuntu si OS-uri in general partea 2

Nu sunt pro sau conta Windows, sunt pro sau contra unui sau unor sisteme de operare care nu imi indeplinesc cerintele. DPDV al functionalitatii, linuxul, sau hai sa nu mai vorbim de linux ci doar de Ubuntu, este un sistem ok pentru un netbook, notebook, sau orice alta chestie micuta, dar si pt un uilizator normal. (Telefon mobil gen, N900 bazat pe nucleu de Linux, distributia se numeste Maemo ) Eu de exemplu nu am reusit sa imi facu ubuntu sa imi monteze camera foto (Canon 450D). Sincer, nici in Windows nu pot sa fac asta destul de usor, adica pot vedea cardul de memorie dar nu pot scrie pe el. Banuiesc ca, si de fapt nu banuiesc, sunt sigur ca este o protectie de la Canon si nu un bug ce se manifesta pe doua sisteme de operare diferite. Telefonul meu il vede ca un USB, GPS-ul la fel ca si win-ul, tot ca un USB. Vechea camera o vedeau ambele sisteme la fel, deci suport pentru hardware exista oarecum. Nu trebuie sa faci nush ce artificiu ca sa conectezi un cacat de dispozitiv prin USB. Decat daca vrei. Si nu vrei. Ca esti mic. Si prost. Si oricum, cum Ubuntu detecteaza ceva ca putand fi folosit ca "Mass storage" si il monteaza automat. ( Adica ti-l pune prin "Computer" ca sa il poti accesa. Ca esti mic si prost si nu stii sa ti-l montezi singur unde vrea puțișoara ta. ) Teoretic si practic, ambele intamplandu-se in acelasi timp, tu poti sa montezi orice stick USB pe orice folder de pe calculator. De ce? Simplu: Folderele alea sunt virtuale! Ele nu exista! Hai sa explicam putin cum sta treaba.

Tu ai un hdd partitionat, se stie. Tu pe chestia aia ai date virtuale, ele de fapt neexistand. Cand ai o partitie, ai de fapt o cale. In linux caile astea isi au locul intr-un folder special, numit sec: dev. De la DEVice. divais gen. Tu cand bagi cacatu' ala de stick in pisda calcului, linuxul si orice alt OS il vede ca ceva nou si il intreaba: Cine pula mea esti tu? Cum stickul este un pic cam arogant, ii raspunde ironic: Ma-ta! Kernelul se supara si atunci cheama in ajutor mai multi si incepe interogarea, exact ca la Aițilop: Doamna, il recunoasteti pe nenea? Si asa pana cand unu mai cu memorie mai buna ii spune Komisarului cine cacat e stickul!  Deci in limbaj de geek, chestia asta suna asa. Bagi stickul, OS-ul incepe sa caute prin drivere ce este el, daca il recunoaste automat, il monteaza, adica ti-l face accesibil. Daca nu... ghinion MARE! Cel putin pe linux. Trebuie sa-l cauti tu manual, sa vezi cum sta treaba cu el, sa il montezi singur. Asta se intampla la versiuni mai vechi de 2005, pun pariu. Acuma totul e simplu si usor. Decat daca vrei sa te complici. Asa. Revenidnd: Dupa ce l-au recunoscut driverii pe stick, Komisarul decide sa ii futa una dupa ceafa si sa-l trimita in celula "Fara prejudecati" pentru ca nu s-a ars cu prezervativ cand a intrat in pisda calculatorului. Dar tu! TU! Chiar tu! Mare om in viata, administratorul, nu vrei sa-l pui in celula FP, pentru ca il vrei mai aproape de tine, gen, prin sufragerie sa-ti faca curat. Asa ca, TU, ii tragi o perversa Komisarului, il scoti din PF si ti-l montezi unde vrea pula ta de martalog, adica pe Desktop. Pentru ca e mai aproape de tine si-l accesezi mai usor. Si totusi, de ce poti faci asta? Raspunsul e simplu. Daca il vrei pe Desktop, nu inseamna ca a parasit puscaria! Nu e ca si cum s-ar duce la vecinul. El tot acolo ramane, doar calea de acces e alta. Deci ai un invitat. Il poti trimite in sufragerie, in bucatarie, in camera ta, pe hol. Ati prins ideea. Partea proasta e ca trebuie sa-i delimitezi spatiul lui separat. Adica in baie pot intra doua persoane, dar numai una poate folosi WC-ul. In viata reala, pot 2 sau mai multe dar dam in chestii kinki si nu e bine. Cealalta persoana trebuie sa foloseasca cada sau chiuveta. Asadar, fiecare detinut cu spatiul lui din celula! La fel face si win-ul, si cam toate OS-urile de fapt. Tu cand accesezi stick-ul, aceesezi un folder virtual care contine datele de pe el, si la date ma refer la MFT (Master File Table) adica un fel de puscarie in puscarie, la nivel de stick. (Da, cand scrii ceva pe stick, scrii si locul lui pe stick, adica la linia 1 ai ceva.txt, la linia 2 ai altceva.txt si cand accesezi ceva.txt, tu accesezi de fapt linia 1 din tabelul ala, care te trimite la ceva.txt) Si da, asa se intampla cu toate unitatile de stocare.

Ca tot veni vorba de drivere si programele: nu ai suport asa mare pentru programele Win-native. Partea buna e ca ai alternative. Iar alternativele pot fi chiar mai bune decat ce iti ofera Win-ul (sau MAC OS ca sa nu facem discriminare) Practic, orice porgram care e open-source, adica freeware exista si pentru linux sub aceeasi denumire din windows. Sau daca nu, Alta denumire, dar e aceeasi Marie cu alta palarie. Adica tot la Maria dai si daca si-a pus rochia rosie, si daca si-a pus rochia neagra si daca si-a pus rochitza muov, pentru ca tie Maria iti place si pe ea vrei s-o arzi. Si cand zic s-o arzi, nu zic sa te joci cu focul. Vrei doar s-o futi. Fiecare trebuie sa aiba in viata lui pe cineva pe care vrea sa futa si cineva la care chiar sa tina. Vreau sa zic ca cine foloseste Firefox in Win, va vrea FF si in Linux. Sau MAC. Cine are MAC si foloseste Safari, va vrea safari si in Win. Sau Linux. You got the point. In real life trebuie sa fii credincios si esti pentru ca tu vrei asta ( si aici ma refer la Maria si arderea ei ), dar in virtuala poti sa fii sau nu!

Eu m-am chinuit sa fac driverul video sa mearga in cacatu ala de Feisty Fawn 2 zile si tot imi faila. Nu aveai asa mult suport pentru hardware acum 3 ani. Acuma ai.

Lucruri complicate: In ultimele versiuni de Ubuntu nu sunt. Si daca sunt, ai suport pe forumuri. Eu am invatat lucruri simple ce-i drept, dar folositoare si daca te prinzi de unele chestii, le faci in 2 secunde. Pot fi unele chestii cu driverele, cum am zis mai sus, dar putin probabil in ultimele versiuni. Linuxul a devenit pentru human-beings nu pentru programatori. De ce se teme lumea de el? Pentru ca nu stie, se prinde in el. Isi imagineaza ca lucreaza fara mouse si intr-o interfata gen, linia de comanda. Da, duzilor, asta se intampla si pe Windows daca vrei TU. Da, am lucrat in terminalul de windows, cand am avut nevoie de niste chestii. Daca nu esti batut in cap si stii diferenta intre a forta stergerea unui folder si a da restart ca sa poti sa il stergi, te descurci si in linux. Daca esti utilizator normal, si sigur esti, si da, sunt si eu, nu ma consider avansat in ale linuxului te descurci.

Ce imi place? Pai, e gratis, are suport mult mai mare fata de alte OS-uri. (Gen pentru care platesti) E open-source. Adica? Pai sa zicem ca eu fac un programel in C care calculeaza suma a doua numere naturale. Vreau sa fie open-source chestia asta, adica oricine sa aiba acces la codul sursa. ( La fisierul .cpp ) Si vine unu mai coios si ii vine o idee asa nebuneasca: Ce ar fi daca as lua eu programul asta si l-as face sa calculeze suma a doua numere intregi? Zis si facut. O sa fie versiunea 2 a programului. Pe urma, vine altul si mai adauga ceva in programel, sa zicem... sa calculeze impartirea, dar cu numere din R. Si ca sa vezi, ajunge la versiunea 3. Daaaar. Eu vad chestia asta, si vad ca ultimul programator (gen baiat sau fata) a scris niste cod inutil care nu are nici un alt efect asupra programului, decat incarcarea unui cod aiurea plasat in memorie, fara nici cea mai mica modificare daca el nu ar exista. Asa ca, eu modific si programul ajunge la V3 revizia 1, adica V3.1. Ati prins ideea.

Hai ca va pupa tata.

Ubuntu sau OS-uri in genere (cu accent pe e) (unul din ele)

Se zice ca mai nou o ardem la human-beings, adica in traducere libera, Ubuntu. Ubuntu, el, linux, el, linux pentru fiinte umane.

In mod miraculos, postul asta nu o sa fie despre linux! Nu ai ce vorbi despre el, pentru ca un lucru bun nu are nevoie de publicitate! Eu nu fac reclama blogului meu, deci, de ce as face reclama lui Ubuntu? Sau... ati vazut voi reclame la masini bune? E TV-ul plin si intoxicat de Renault si tot cacatu de masina romaneasca, dar nicaieri nu vezi reclama la Fiat! Toyo! Merc! BMW? Skoda?

Primul contact cu linuxul l-am avut prin 2003 (rectific ce am spus ieri, in 2000 o ardeam cu Win 2000, pus pe un AMD, sistem instalat in 2000 si care ruleaza si azi nestingherit. Joaca rol de PC de backup la tata la scârbici.) Primul linux pe care am pus mana a fost SuSe. Nu mai stiu exact versiunea, daca nu ma insel era 9, dar improbabil. Pe urma... Am ars-o la modul grav vreo 3 ani cu Win3.1 si cu Win95 si cand ma refer la ardere, ma refer la rulare fina pe un 486. Asa. Am sarit direct in XP ca nehalitu', am trecut peste jafuri gen 98, ME si 2000. La vremea aia, in 2006, aveam si PC. Un procesor de 3Ghz la vremea aia, era totusi un procesor la 3Ghz. 512 Mb RAM...., you got the pic.

In 2007 mi-am tras linux, Ubuntu, iar in 2009 mi s-a busit bleamba aia. N-am mai fost pasionat de el, mai ales ca a aparut Win7 si laptopul meu suporta OS-uri pe 64 de biti. Am instalat direct 7-le, chiar daca "mesterul de la Altex" mi-a recomandat XP. XP faileaza grav, prefer sa am oricand orice distributie de Linux in afara de XP, in momentul asta. De ce?

1. Arhitecturi diferite. Gen, programele de Win se ruleaza altfel pe Linux, sau chiar deloc. Practic tu nu poti rula nativ aplicatii de Win sub linux. Teoretic se poate, dar trebuie rulate dintr-un program. Practic orice ai face, nu poti sa rulezi un .exe dand un dublu click pe el.

2. Sub articolul 1, ajunge si chestia cu virusii. Exista virusi de lin, dar sunt putini si imporbabil sa te afecteze. Cum virusii cei mai multi exista pentru Win...., vezi punctul 1 cu .exe-ul.

3. Efecte. O interfata Gnome+Compiz, sau de ce nu un KDE cu Compiz pisa in cur orice Windows impopotonat cu 300+ efecte. 300? Madnes? This is Saprta!



Nu zic ca Linuxul se poate bate cu un Win la functionalitate. Acuma, depinde si ce faci cu el. De exemplu nu prea poti rula Photoshop in Linux, decat versiuni vechi. Pe mine nu ma avantajeaza asta, asa ca pentru mine nu este o alternativa decat la orice altceva in afara de Photoshop. ( De fapt editare foto ) Browsing? Muzica? Filme? Torrente? Office? Why don't you use Linux? Jocuri?=> Win. Asta daca vrei sa joci ultimele jocuri. De win. Ca exista si pentru Linux, dar sunt open-source si deci nu chiar prea grozave.

Hai ca va pupa tata. Va povestesc mai multe alta data, in alt post.

20 sept. 2010

Legat de 2020...

Well... mi s-a luat. Nu mai am chef sa il termin, aveam multe de scris, nu prea mai am nici chef, nici timp, asta e. Vreau ca daca cineva o sa imi ecranizeze chestia asta de am scris-o eu, sa o faca mult mai bine, sa o scrie mai dramatic, sa te faca sa te caci pe tine si sa iti dai seama ca filmul asta e oarecum inspirat din viata reala. Ma rog, e un fel de transpunere, mult mai schimbata, poate doar invelisul e altul, dar la baza, scenariul este inspirat din intamplari reale. (Mai putin prima parte, unde am fabulat, dupa ce am facut un pariu cu un fost coleg). Asa ca... urmatoarele parti sunt scrise din experienta mea proprie si personala combinata cu o telenovela siropoasa. Asadar... Vreau ca scenariul sa nu fie terminat, vreau sa ramana asa nesfarsit, sa stea lumea sa se gandeasca "what if..." sa fie ceva infinit, sa fie un film la care sa te gandesti si sa zici " sunt curios ce s-a intamplat in continuare, de obicei cazurile reale le prezinta pana la sfarsit". Vreau ca mesajul sa fie inteles, sa se stie ca traim doar ca sa traim, sa ne aflam in treaba si tot cacatul care este in jurul nostru este doar ca sa fie. Asa ca...

-Ce a fost asta cuae?

-Neverending story, a fost ceva ca sa fie....

18 sept. 2010

Bonuri

Pai hai sa vedem. Unii isi iau suveniruri de pe unde merg, altii nu. Eu fac parte din categoria 2, nu obisnuiesc decat foarte rar sa iau un asa zis suvenir. De ce? Pentru ca pastrez bonurile. Am bonuri care pentru mine semnifica ceva, am un bon de la McDonalds care pentru mine semnifica ceva, am un bon de prin Arges care pentru mine semnifica ceva. Am facut cateva poze si ce e evident, nu mai explic:

[gallery link="file" columns="7" orderby="ID"]

Asa. Poza cu Mc... nu pot sa zic aici, poza cu biletul de tren catre Campina, e evident. Taxa de parcare e plata intr-o parcare de pe Transfagarasan, mai exact la Balea. Am chitante si din Austria, si din Romania.

Hai pa.

11 sept. 2010

Incotro?

Nicaieri ar raspunde un om. Un om ca mine. Asa ca daca nu plecam nicaieri, stam pe loc. Asta e logica din intrebare. Daca am gasit logica nu inseamna ca am si raspuns, sau am, tocmai l-am dat in prima propozitie din post. N-am mai scris de mult de idioti. Acum e timpul lor sa straluceasca!

Am fost zilele astea cu un prieten prin oras. Ne-am intalnit mai multi, ma rog, neinteresant lucrul asta. Mi s-a parut tare cand a venit chelnerul:

-Cu ce va servesc?
-O Timisoreana.
Nope, nimic deosebit, nu? Nu se observa pentru ca se aude. Stiu ca nu intelegeti, stiu ca sunt prea subtil si enervez lumea buna care nu se poate urca la nivelul meu, stiu ca sufar de aroganta si sunt plin de mine in propozitia asta, dar hai ca le explic si muritorilor de rand: Tipul ori:

  • era ghei

  • era castrat

  • era ghei si castrat


No, bine ar zice ungurul din voi. Cum ti-ai dat seama? Pai un barbat adevarat are putere in voce. Ea ( si aici ma refer la creatura chelnerului ) nu avea. Bine, numai eu am fost cel care a observat asta, ceilalti erau prea preocupati cu ... ceilalti. Da, suna un pic ghei, ma rog. Poate era castrat, poate era ghei, nu conteaza atata timp cat mi-a desfacut berea pe la spate. Cacat, era ghei. Nop, asta e.

Probabail ca nu bause bere la viata lui, un barbat adevarat bea bere. Si cum am adus vorba de bere si BA, dati click aici pe blogul unui om si barbat adevarat care va invata cum sa beti bere de barbati adevarati si cum sa va comportati ca niste barbati adevarati cand beti bere.

Hai va pupa tata si sa cinstim pentru voi. ( Ultima daca cand am cinstiti ceva s-a ales praful peste doua zile de lucrul respectiv. )

No, hai ca va pupa tata.

10 sept. 2010

Imi mai dai 20 de bani? Nop. Ba da.

M-am intors din Campina cu trenul si am luat metroul. Pe urma cu RATBu. In fine, o sa prezint discutia mea cu vanzatoarea de bilete:

-4 calatorii va rog!

Si ii intind o hartie de 5 lei.

-Imi mai dati 20 de bani?

Eu, hotarat: Nu! (Pai ce pula mea, dupa matematica mea tu trebuie sa imi mai dai 20 de bani, ca 26 cu 26 fac 48 nu 52, te-n cur!)

-Ba da.

-(Ai sa mori tu, bine ca nu esti si infipta) Pai de ce?

-Pai 26 cu 26 fac 52

Eu c-o moaca de "Aaa, da? De cand pula mea?" ii intind inca 20 de bani. Mi-am luat biletele si am plecat. Pe partea cealalta a drumului ma asteptau cei cu care mergeam si carora le spusesem ca imi ajungeau banii. Intre ei discutasera ceva gen:

-26 cu 26 nu fac 48, nu?

-Nop.

-Pai si atunci?

- :lol:

Si :lol: a ramas.

6 sept. 2010

Baba epica e epica.

Pe sistemul obvious troll is obvious, baba epica e trollă. Sau troală. A trebuit sa duc azi niste acte la ITM, nu conteaza. Am stat la sectorul 2 de mi-a venit.... plicitiseala. Coada mai lunga ca pula la cal am zis, se stie. Nu am mai scris de mult, parca nu mai am talent, in fine. Sa-i zicem babei - Vlas. Tocmai pentru ca e epică ca Vlas-adevarata. Sa incepem cu inceputul. Tipa, adica butoiul, gen 3 metri cubi de nah... troll se lua in gura cu toti. Pentru ca asta face un troll, nu? Si cum trollul nu se poate abtine, gaseste niste motive de cacat numai ca sa trolleze. Pacat ca nu prea se lua in gura lumea cu ea, deci a cam failat. Cand unii i-au facut pe plac, am descoperit ca toti barbatii sunt misogini. De la ea. Dupa deductia ei. Ma abtineam sa nu ma cac pe mine de ras, dar pana la urma nu am mai putut si mi-am dat drumul. E clar cois, asta e, am ras. Scuze, dar nu m-am putut abtine. Replicile nu au legatura intre ele, eu va prezint cateva episoade:

Da' stai doamna cu geanta aia a ta, nu vezi ca ma dor rinichii? Ce te tot fatai pe aici?

Oki, nimic deosebit.

Ce va impingeti doamna, ce ati pierdut? Ziua de ieri?

Replica asta o repeta intruna.

La un moment dat s-a luat nush de ce de unul din spatele meu si i-a zis:

-Tu nici macar nu ai facut armata!
-Da' bine ca ai facut-o dumneata!
-Misoginule!

Atunci am pufnit cu totii in ras. Coaie, daca ti-o faci cu mana ta, se numeste lucru manual. Peste ceva timp se facuse un loc intre mine si persoanele din fata:

Da' avansati doamna, avansati, nu vedeti ca s-a facut loc?

Asta din fata mea se uita la baba cu dispret si expresia de pe fata ei spunea ceva gen "Hai ten pula mea chiar daca nu am".

Vlas a simtit amenintarea pulii din ochii femeii si i-a zis sa se intoarca, intr-un mod amuzant:

Da' uitati-va doamna inainte, la coada se priveste in fata, de ce va uitati invers?

Ideea e ca ne cacaram cu totii pe ea de troll si pe noi de ras. Mai avansaram putin si cand cineva trecea pe langa ea baga iarasi replica aia "ce ati pierdut doamna, ziua de ieri"? A facut-o pe una proasta, asta sa se intoarca s-o plezneasca. L-a facut pe unu porc si misogin si el a facut-o scroafa.

Tipa avea probleme, dar nu cu capul. Cred.

3 sept. 2010

Mi-am revenit tati si sunt mai pe sistem ca niciodata

Cum mi-am dat seama ca viata mea revine la normal? Bine, acuma depinde ce inseamna normal.... Pentru mine, faptul ca vad prosti peste prosti in magazine, faptul ca nu imi mai pasa de nimic iarasi, faptul ca iar imi bag picioarele... in seamna normal. Asta sunt eu, nu ai ce imi face, love me or hate me and gtfo. So... asta e normalul meu:

Ieri in piata cu mama: o baba era cu cainele in brate si facea cumparaturi. Nimic deosebit, totul normal. Pana cand trece pe langa mine. Contacul a fost facut, muia a fost luata, pula coborata din pod, injuratura a devenit vers si chestia asta a devenit poezie: "Sa-i rup coada sa i-o bag in cur cu masa cu tot!" Ce pula mea esti proasta femeie? Cretinopata frate. Cat de idiot sa fii sa te plimbi cu cainele in piata? Daca sunteti normali ca mine o sa va prindeti de ce zic asta. In primul rand sa ne gandim la igiena....

Alaltaieri la Victoriei, aproape de Spring Time: mai eram cu cineva si mergeam pe strada. Pe partea noastra de drum vine una, cum ar veni pe contrasens. Fa, esti proasta? Ok, esti, dar nu te astepta sa imi cer scuze daca intru in tine ca bolovanul, pana la urma, mars la cacat de pe sensul meu de mers! Ai loc prin stanga mea cacalau, poti sa o iei si pe baba cu cainele sa se plimbe cu tine pe acolo. Din cate am vazut, tipa se opreste, se intoarce si nu face nimic decat un "Ntz". Ce plm vroia sa fie aia? Un multumesc ca am... stiti voi.... facut o poezie pentru ea?

Nu imi mai aduc aminte acuma, oricum ideea e ca oarecum e bine asa.

Ia vers de suflet:

Pot sa gandesc cu voce tare, ca nimeni nu ma vede,
Nimeni nu ma crede, nimeni nu m-aude
Sunt un oarecare,

Pot sa fumez un joint seara la plimbare
Pot sa desfac o bere cand e soare
Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare
A doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare
Pot sa nu am o cale clara de orientare
La cota 2000 cu toti tovarasii calare
Pot sa ma culc, sa ma trezesc in alte dormitoare
Cu fel de fel de fete doritoare, un fel de meci in deplasare
O sa le scriu la fiecare o scrisoare imediat ce-ajung acasa la Bucale
Pot sa bat la usa la vecinul, sa-l inteb cum e vinul
Daca e mai bun ca primul c-au inchis iar magazinul
Pot sa fac asta non-stop, pot sa cutreier peste tot cand stau pe loc

31 aug. 2010

Cum e vremea pe afara?

Bun. Sau nu e bun. Asta e cea mai idioata conversatie pe care o pot purta cu cineva vreodata. O conversatie despre vreme. Prefer sa discut despre orice alt cacat (inclusiv Twilight, dăăă) decat despre vreme. Sa ne imaginam o conversatie simpla pe un drum. Sa zicem.... catre Sange Mall. (tocmai am primit un mesaj de la Vodafone in care pot sa castig bilete la Gn'R daca scriu o poveste cu un concert rock. Am de ales in a fabula si a continua discutia mea despre vreme. Prefer varianta 2.)

-Si ce ai mai facut?
-Nimic, ca de obicei...
-Te plictisesti des?
-Da, mai ales cand nu am despre ce vorbi.
-Vrei sa discutam despre vreme?
-Nu.
-Hai ca macar legam o conversatie.
-Mata. Nu.
-Pliz?
-Dea, bine. Cum e vremea la tine? E soare pe partea ta de drum? Dar cu precipitatiile cum stai acolo? Pe partea mea de drum pica de la streasina oamenilor. E ciudat sa merg cu ochelari de soare pe partea asta de drum, e un pic umbra. Nu mai zici nimic? Ma astept sa ma intreupi oricand, nu se stie cat de schimbatoare poate fi vremea la tine. In cateva secunde sigur o sa adie vantul la tine. La mine nu are cum, sunt prea aproape de bloc, aproape ca am intrat in intuneric din cauza balcoanelor. Se face frig.
-Cacat, nu te cred. Nu ai cum sa stii asta!
-Pisda matii fai! Esti paralila? TU ai vrut sa vorbim despre vreme. Hai paa.

Cacat. Cam asa imi imaginez o conversatie intre mine si cineva care vrea sa discute despre vreme. Fail frate. Poti sa gasesti trei miliarde de alte chestii de discutat, fizica cuantica, chimie organica, cum si-a luat Steaua muie aseara, ce au facut vecinii martea trecuta, dar tu alegi vremea ma? Vremea? Cel mai simplu si in acelasi timp cel mai idiot subiect. Esti irecuperabil, nu am ce-ti face. Sa mor de nu incerc sa te inteleg daca imi vorbesti despre luna si stele si de ce e luna mai mare decat un elefant decat.... vremea. De ce nu e bine? Pai...

1. Sa zicem, ipotetic vorbind ca.... nah, discuti cu cineva din alta parte a orasului despre vreme. Orasul ala nu inseamna 300 de km in diametru, deci... sigur nu ploua la nord, in sud nu ninge si la est nu o sa te bronzezi la ultravioletele de dimineata, daca afara este seara si senin.
2. Sa zicem, ipotetic vorbind ca... nah, discuti cu cineva care e in alt oras cu tine. Ok, aici e bine, dar totusi.... prefer sa gasesc nordul dupa soare decat sa vorbesc despre vreme. Si putem acoperi si partea vremii, daca la el e innorat, o sa iti zica ca nu poate sa se ghideze dupa soare, din diferite motive. Adica stari ale vremii.
3. Sa zicem, ipotetic vorbind ca... nah, discuti cu cineva care e la 2 metri de tine. Pai atunci revenim la conversatia de mai sus siiii adaugam: Nu se schimba vremea in 2 metri. Adica la el nu o sa ploua si la tine o sa fie soare si frumos, si in orice caz, daca se intampla asta (yeah, nu de putine ori am patit-o) crede-ma ca e destul de evidenta treaba. Well, sunteti la 2 metri distanta, adica.... daca te chinui poti sa-l atingi cu mana, cu piciorul, cu un borcan de castraveti (doar daca v-ati certat), cu un scuipat bine plasat, cu o perversa ca pă Targu Ocna, constanta ca pă Campina, etc, etc. ( da' sa fiti golani, altfel nu mai discutam ).
Atat.

13 aug. 2010

2020 (part IV)

Mintea mea nu e tocmai lucida la ora asta. O sa incerc sa fiu coerent si ce iese iese, daca sunt prea mari greselile de exprimare, voi edita postul asta maine dimineata.






Eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Probabil datorita Oanei, probabil datorita inceperii unei noi vieti, probabil datorita ambelor lucruri.
Pana cand a decolat avionul, a fost o tacere mormantala. Nimeni dintre noi nu spunea nimic, la fel, nici restul calatorilor nu puteau grai. Sa fi fost din cauza imensitatii avionului care pana la urma s-a dovetit a fi o nava mai mare ca Arca lui Noe? Sa fi fost din cauza fortei cu care nava isi lua zborul? Fiecare se gandea la altceva in momentele alea, fiecare isi imagina lucruri, eu imi imaginam ca voi scapa de tot raul si ca voi incepe sa traiesc din nou, alaturi de Oana pe Yurikos. Atmosfera era apasatoare pentru cei trei cavaleri interstelari ( adica noi ) asa ca am incercat sa port o conversatie cu Oana:

-Oana, de ce treceai in fiecare zi prin fata garsonierei mele? Banuiesc ca aveai un drum pe acolo, ca nu treceai special pentru mine. Adica.... din moment ce mergeai pe 13 de mult timp si ajungeai in fata garsonierei, ori erai foarte grabita la serviciu, ori era o pura coincidenta, ori nu ai avut curaj sa intrii la mine.
-....
- Bine, acuma nu o lua ca repros, era doar o constatare. Adevarul e ca nici eu nu te-am oprit vreodata sa te intreb ceva, desi ne priveam amandoi destul de lung... Se pare ca ultima parte a constatarii mi se potriveste si mie. Sau pur si simplu vroiai doar sa ma privesti. O privire pe care nu o sa o uit niciodata....

Oana nu spune nimic, dupa cum stiti, tacerea e un raspuns, dar nu stii la ce sa te astepti: negare? afirmare? Nici eu nu stiam ce imi doream... Negarea? Da, o doream, voriam sa imi spuna ca nu pentru mine a trecut pe acolo zilnic, pentru ca eu nu am avut curaj sa-i spun nimic. Ea in schimb... facea tot posibilul sa imi atraga atentia. deci asta inseamna ca undeva, deep down, simtea ceva pentru mine. Chiar daca era doar simpatie, chiar daca nu stia cum o sa decurga restul. In acelasi timp imi doream sa aflu ca pentru mine trecea, astfel nu ma simteam singur, chiar daca eram inconjurat de atatea persoane. Bineinteles, raspunsul la intrebarile mele a ramas undeva in mintea Oanei, deoarece, fosta a inceput imediat sa schimbe subiectul:

-Sunt curioasa cum o fi vremea pe Yurikos.

O facea special, stia ca nu imi plac discutiile despre vreme, e cea mai naspa conversatie ever, in primul rand, nu imi pasa, ma ud, asta e. E cald? Ce o sa fac ca sa scap de arsita? E frig? Racoare? Nu pot controla vremea, nu am ce face decat sa o accept asa cum e. De fapt, nu cred ca pot sa vorbesc cu cineva despre un lucru care nu il controlez. Si nu ma refer la putere acuma, ma refer si la cunostinte. E ca si cum ai incerca sa-i povestesti unui copil de 5 ani despre fisiunea nucleara sau motorul pe benzina. Lucruri de mult disparute... Oarecum imi e dor de chestiile astea, nimic nu se compara cu mirosul de benzina sau cu sunetul scos de acestea.

-Ce conteaza? Oricum nu ai ce face.
-Vroiam doar sa purtam o conversatie, de ce te comporti in felul asta?
-Nu mi se pare ca ma port in niciun fel, asa sunt eu. Sau ai uitat deja? Si in afara de asta, eram deja angajat intr-o conversatie... Ai placerea sa intrerupi lumea din conversatii legate de viata lor, sau azi e doar o zi speciala? Sau poate Oana e o persoana speciala. De fapt, este o persoana speciala, doar ca "specialul" meu se cam bate cap in cap cu al tau.
-Te comporti ciudat!
-Nu ma comport ciudat, spun ce gandesc. La fel cum am facut de cand eram mic... La fel cum am facut in seara in care te-am salvat si mi-am patat dosarul si mi-am distrus viata pentru tine. La fel cum am facut cand eram impreuna. Nu regret ce am facut pentru tine, niciodata nu o sa regret, imi pare rau doar de mine ca am fost asa... cum sa-i spun? Idiot? Daca la inceput am fost prost si m-a orbit dragostea, am dat-o spre finalul relatiei din lac in ocean. Din prost am devenit idiot. Spun adevarul, spun verde in fata ce cred. Din cate stii adevarul doare, de asta incerci sa imi inchizi gura, de asta spui ca ma comport ciudat. Ti-e frica de adevar si ai si de ce, pentru ca eu chiar am dreptate. Frica e de fapt ceva rational, ceva ce poate fi justificat, frica are la baza ei un motiv, iar daca intelegi mecanismul, poti gasi motivul. Deh, minte de detectiv, la ce te puteai astepta?

Mi-am bagat castile in urechi, mi-am scos iPod-ul ( e de necrezut cat de mult a rezistat produsul asta pe piata ) si am inceput sa ascult muzica. Am dat shuffle iar melodia care a inceput sa cante a fost Wish You Were Here interpretata de Pink Floyd. ( sunt mai conformist cand vine vorba de noile trupe, asta nu inseamna ca nu imi place sa ascult noutati ). Parca totul era aranjat de dinainte. Parca melodia asta a intrat cu un anumit scop.... Intre timp eu ma gandeam la EA, la femeia care exista acolo undeva dar inca nu am descoperit-o. Inca mai sper ca lucrul asta e adevarat, altfel... fosta era femeia aceea, iar eu, am facut ceva si nu am putut sa o tin langa mine cat mai mult timp posibil. Sau.... nu am facut nimic si asta a determinat-o sa ma lase? In orice caz, eu vroiam sa cred ca Oana este aleasa... Imi imaginam... Era un vis, un vis frumos care s-a terminat odata cu melodia

26 iul. 2010

2020 part 3

Sau "Scenariu part 3". Bun. Ultima data stiu ca am terminat asa:



-Stiai ca in vechea ta garsoniera au deschis un restaurant?
-Vin acolo imediat.

Si am plecat. I-am dat blana taxiului si am plecat catre o posibila noua viata....




Ajuns in fata fostului meu sediu. Nu am mai trecut pe acolo de o gramada de timp, desi eram taximetrist. Refuzam de fiecare data o comanda daca persoana respectiva avea drum pe 13... Evitam sa mai trec pe acolo, evitam sa imi mai aduc aminte. Eram multumit de viata mea, ma resemnasem cu ideea. Cand am ajuns acolo am simtit in sufletul meu ceva ce nu poate fi descris: ura,nostalgie, melancolie, toate amintirile placute imi treceau prin cap, dar mintea mea era invadata mai mult de cele care m-au facut sa sufar, la fel si sentimentul de ura imi umplea venele. Am coborat din masina si am stat putin sa ma mai gandesc la cele intamplate, dar mi-am spus ca daca vreau sa fac o schimbare in viata mea, trebuie sa nu mai traiesc in trecut. Am inchis masina si m-am indreptat spre intrarea sediului, pardon, restaurantului. Am aruncat o privire si imediat am vazut-o. Era neshimbata, arata la fel ca in ziua in care m-a lasat balta. M-am asezat la masa cu ea si am inceput sa discutam:

-Buna, ce faci, nu ne-am mai vazut de o gramada de timp!
-Ei na, asa crezi? I-am spus acru.
-Vad ca nu prea ai chef....

Ghicea bine, nu aveam chef. Nu aveam chef de ea si de prostiile ei, deja simpla ei prezenta ma enerva la culme. Incercam sa ma abtin, pana la urma va trebui sa ma folosesc de ea.

-Noi sa fim sanatosi.

Replica mea nu prea isi avea rostul, dar trebuia pana la urma sa-i raspund cumva. Vorba aia, tacerea e un raspuns, dar raspunsul tacerii poate fi interpretat si nu asta imi trebuie mie acuma.

-Te-ai schimbat... Inainte nu erai asa...
-Tu m-ai schimbat, dar nu asta conteaza, daca m-ai chemat ca sa vorbim despre "noi", vreau sa te anunt ca acel "noi" a incetat sa mai existe acum 11 ani, asa ca hai sa discutam despre mine acuma. Ce zici de asta?
-Daca vrei sa discutam despre tine, nu e problema. Te-am chemat ca sa te aduc pe Yurikos, impreuna cu noi. Ti-am mai spus asta.

Si-a dat seama ca intre noi nu mai poate exista nimic, chiar daca probabil pe moment a negat lucrul asta. Probabil ii parea rau, probabil ii parea bine, cert este ca pe mine nu ma interesa decat sa plec de pe Terra.

-Vin, ce trebuie sa fac?
-In primul rand trebuie sa iti faci analizele medicale, apoi dupa asta iti trebuie aprobare de la Ministerul de Emigrari, aprobare cu care te duci la ....
Mintea mea era in alta parte. Mi-am adus aminte de cineva, cineva care trecea in fiecare zi prin fata garsonierei mele de pe 13, cineva care ma privea cum lucram, cineva care ma privea si era privit cum nimeni nu a facut-o pana acum. Nu am avut curaj sa o opresc sa o intreb macar cum o cheama, nici ea nu a avut curaj sa intre la mine cu o poveste macar fictiva... Acuma imi parea rau si nu stiam daca o sa o mai vad vreodata.
... dar nu e problema, cu actele rezolvi in 2-3 ore, te descurci tu, calatoria o sa dureze in schimb doua zile.
-Bun asa, hai sa mergem!

Platesc nota si ies cu gandul de a merge la masina. Pe drum vad cum alearga o femeie catre taxiul meu! De la distanta nu mi-am dat seama cine e, dar cand m-am apropiat am recunoscut imediat acea privire. Privire pe care credeam ca nu o sa o mai vad niciodata. Tipa se grabea la aeroport, dar tocmai isi uitase un act acasa si nu putea sa plece fara el.
-Unde mergi?
-Pe Yurikos. mi-a raspuns
-Adica la aeroport. am dedus eu
-Da, la aeroport vroiam sa zic, dar mai intai trebuie sa trec pe acasa ca am uitat ceva si nu am gasit niciun taxi liber. Sunt in intarziere, poti te rog sa ma ajuti?
-Urca.

Am lasat-o pe tipa acasa, eu am fost si mi-am rezolvat treburile si am descoperit ca daca vrei sa stai mai mult de 6 luni pe Yurikos trebuie sa fii casatorit. Ma intorc catre cea care mi-a distrus viata si o intreb:
-Tu cu cine te-ai casatorit?
-Cu un prieten de-al tau.
-Cu care din ei, nu aveam multi....
-Cu Cosmin.

Imi venea sa scot pusca si sa o descarc in ea, dar m-am gandit ca mai bine ma pastrez pana pe Yurikos unde o sa-i omor pe amandoi. Ceva vreme a fost liniste in masina, apoi incepusem o conversatie cu tipa pe care aflasem intr-un tarziu cum o cheama: Oana. Un nume frumos, ca si fata pe care il purta.
-Si Oana, ia spune-mi, esti casatorita?
-Nu, inca nu am gasit pe cineva.
-Si ce o sa faci? Nu vrei sa te muti definitiv pe Yurikos?
-Ba da, dar sa speram ca il gasesc acolo pe alesul meu. Daca nu, sunt o gramada care se casatoresc din interes, de ce nu as face si eu asta?

In sinea mea ma gandeam ca as putea sa fiu eu acel ales. The Chosen One. Sau poate era prea frumos ca sa fie adevarat? Ultima data nu a iesit prea bine cand totul era perfect...
-Ai dreptate, dar cine stie, poate gasesti pe cineva.

Mi-am dat seama ca aspectul insuratorii nu mi l-a spus nimeni si inca tindeam sa cred ca nu eram binevenit pe langa fostii mei prieteni. O parte din mine spera sa se insele, o parte spera sa aiba dreptate.
Am ajuns cu greu la aeroport si am facut check-in-ul in ultimul moment. Am avut toti trei bilete pe acelasi rand. Eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Probabil datorita Oanei, probabil datorita inceperii unei noi vieti, probabil datorita ambelor lucruri.

20 iul. 2010

Cu butoiu' la persoana

Am mers azi de dimineata cu metrou'. La a doua statie se urca o femeie cu un butoi de grasime infasurat in jurul taliei. Se uita si vine spre mine. Nu imi era frica. Inca. Butoiu' era cu un cap mai mic ca mine, cu 2 latimi mai mare ca mine, deci nici nu puteai sa-l sari, nici nu puteai sa-l ocolesti. Se apropie sa sa tina de bara. Eu m-am dat cat am putut pe langa usa, ea se apropie din ce in ce mai mult. Inca nu mi-era frica. Sta langa mine in asa hal incat puteam sa-i scuip seminte intre țâțe. Efectiv puteam sa folosesc una din chestiile alea ( ca sani nu se puteau numi) sa-mi sterg mucii linistit si nici ca observa/simtea ceva. Bun frate. Eu eram acolo like wtf? Oare se uita asa la mine pentru ca vede in mine un cotlet sau o ceafa la gratar? Deja ma gandeam, asta vrea sa ma manance, macar sa stiu si eu ce gandeste, dar nah, butoiu' era de genul feminin (n-avea cep) si cu totii stim ca nu prea stii ce gandesc femeile. Fix cand renuntasem sa ma gandesc la cele mai exotice feluri de mancare in care pot fi gatit de zgripturoaica si dandu-mi seama ca pana la urma se va termina cu un ospat ca in Evul Mediu, fara farfurii, tacamuri, 7 ani de acasa, etc, a inceput sa schiteze un gest chestia. Un gest care daca pana acuma nu mi-a fost frica, din momentul ala mi-a fost. A deschis gura si fara sa puna mana la bot a cascat. Zgomotos. Eram ceva de genul: E clar frate, e face-eater, cred ca deja mi-a luat jumatate de fata in cascatul ala. :shock: :neutral: . Nu era asa. Incerc totusi sa ma dau din calea balenei, daca de data asta nu m-a nimerit, cu siguranta se pregatea de urmatorul atac. Coboara o tipa la urmatoarea statie si se aseaza in spatele .... nah.... creaturii. Asta deja era prea inghesuita si cu un picior bine plasat o indeparteaza pe saraca femeie de langa ea. Se uita asta lovita in corason la mine, eu la ea, ea cu o fata de "Ia-te te si la vaca asta, ii trebuie loc de handicapati in metrou", eu cu o fata de "Ce sa-i faci fata, da' cred ca 1 singur loc de handicapati nu-i ajunge. Daca mai era cu cineva ziceam ca nu-i frumos sa plimbi scroafe in metrou, dar sa-o lasam in pace, sunt sigur ca pe sub stratul exagerat de grasime exista porcusorul de guineea inca nedescoperit."

15 iul. 2010

Jurnal dă bord

Multe de zis nu sunt, decat ca in prima zi (3.07) aproape totul era umed in jurul meu, te-ai prins? Umed. In special pe seara. Am plecat de dimi din Bucuresti si am luat-o pe Cornelia (o prietena de familie). Pe A1 si prin oras a condus tata, apoi pe Transfagarasan am condus eu. Asta dupa ce am mancat la Curtea de Arges sa prind niste energie. Pe Transfagarasan am mers lejer, a fost misto de condus, gropi acceptabile, viteza max 60kmh. Am facut poze, bla bla. Am mai condus putin dupa ce am coborat de lac si m-am cazat in Sambata de Sus. Poze, mancare, poze, vorbit cu Alina si cu Andrei, lui Viper i-am dat mesaj. (App, stii ce-ti doresc eu tine).

La „ora” 4 iulie, am plecat din Sambata cu destinatia Teaca (sau Tekendorf, sau Teke in bosgoreste). Am condus... destul de mult. Mai mult ca in prima zi. Daca aseara aproape totul era umed, azi totul a fost fleasca, te-ai prins? Felasca. M-a prins o ploaie de zile mari. In timpul asta conduceam. Ma rog, am micsorat viteza, pornit faza scurta, far de ceata si proiector de ceata si radioul mai incet ( nici nu imi placea melodia) si am continuat. Dupa repriza asta de ploaie am prins niste gropi si am luat vreo 2. A inceput tata nitel circ (eu m-am enervat si i-am zis sa conduca el) Am oprit in prima parcare si a mers el pana dupa Sighisoara (in timpul asta eu faceam poze) pana putin dupa Tirgu Mures. Dupa Tg Mures am condus eu pana in Teaca unde am si oprit sa ne cazam. Am mers la sigur ca de obicei. Ne-am cazat, ne-am spalat, am vorbit cu Ella, cu Andrei mai putin. Dupa cina am mai mers sa fac cateva poze la Biserica Evanghelica de aici. Este monument istoric, dar din pacate nu se poate vizita. Am vorbit in timp ce poza, cu Andrei (iarasi) si am incercat sa-l sun pe Viper (stii ce iti doresc) si cu Ichimus care nu raspunde la telefon. Maine catre Maramures sau Bucovina, nu ne-am hotarat inca daca mai stam in Sighet din cauza vremii.

Daca ieri si alaltaieri am avut net prin WiFi, azi ( 5.07 ) o duc atat de rau incat nici semnal la telefon nu am. A trebuit sa merg la juma de kilometru de unde suntem cazati ca sa vorbesc cu Alina si sa il sun pe Andrei care nu a raspuns. Am incercat sa vorbesc cu toti in fiecare zi, dar singura persoana care mi-a raspuns azi a fost Alina. Acuma stau si descarc pozele de azi. Sunt cazat in Maramures, undeva in Vadu Izei, locatia foarte frumoasa. Partea naspa? Omu’ asta la care ne-am cazat era luat rau pe ulei. Nu era manga, nu era pula, era semi-beat si semi-treaz. Sotia lui din ce ne-a spus prima data era la cules de ciupperci. A doua oara a zis ca e la cirese cu sora si a treia oara la ciuperci cu fata. Fail. Ca sa vina mai repede a inceput sa o fluiere, bineinteles, ecuatia a dar cu virgula. Nu ne facem griji, o mai rezolvam o data, de doua ori, pana vine sotia. Pana la urma, tot cu virgula i-a dat si s-a lasat pagubas. Pe urma m-a vazut pe mine pozar si vroia sa il trag si pe el. I-am cantat omului in struna, ce era sa fac? Am plecat apoi sa cautam semnal si am gasit, dupa cum am scris mai sus, la juma de kilometru distanta. In spatele meu era un nor care se indrepta spre mine, un nor care parea de ploaie (am facut si poze). Am sunat totusi la Andrei care nu mi-a raspuns si pe urma am sunat-o pe Alina cu care am vorbit pana cand s-a apropiat prea mult norul de mine si a inceput putin sa pice. Doar putin. Pozele s-au terminat de descarcat, parintii si Cornelia sunt jos si Victor (nenea cu sotia) sta si ne face de haleala cu sotia care a fost pana la urma cu sora la ciuperci. Azi am condus aproape tot drumul (mult mai mult ca ieri), bla bla. Am trecut si pe la Barsana unde a vanit in acelasi timp cu noi curva de Udrea, pisam-as pe blonzimea ei. O proasta penala, cam cat mine de inalta, care are fata de traseista. Eh, mi-am scot aparatul foto si m-a durut fix in cur de persoana ei, am pozat prin manastire diverse chestii. Vedem ce facem maine, nu e nimic stabilit.

Am mai ramas o zi in Maramu. ( 6.07 ) Aseara gazda s-a imbatat (de fapt era beata de cand am ajuns noi, deci posibil inca de dimineata) si spre seara a mai venit cu un prieten de bautura aici. Astuia i-a casunat pe 2 melodii, una cantata de unu de 6 ani si alta de un mos. L-a luat pe tata si i-a aratat magazia de CD-uri Kenwood :> si a inceput sa il strezese pe tata cu melodiile alea:

-Nu stiti cine canta?
-Nu.
-Da’ hai, cum sa nu stiti?
-Nu stiu.

Si uite asa a fost un fel de du-te-vino la ambele melodii, in reprize de cate 4-5, fara numar. Eu m-am dat in leagan si auzeam discutia deoarece isi trasese harbul de Dacie (efectiv harb, avea motor in 3 pistoane din care 2 nu mergeau, toba sparta, fata infundata/lipsa, faruri oha, deci harb). Partea amuzanta e ca ne tot stresa cu melodiile. Spre seara am stat cu totii in jurul focului si nenea cu Dacia si cu melodiile a inceput sa ne povesteasca ce a facut el de Boboteaza anul asta, cum a fost cu frasu’ si s-a imbatat (ca, citez: „Asa imi place mie sa beau” ) si a varsat agheazma in masina lui. (Il dusese pe preot nush pe unde, ma rog, povestea era oricum amuzanta, dar nu prea coerenta :) ). Atat.

Mai am foarte putina baterile la laptop si o sa fiu rapid. 7.7.2010. Am ajuns in Gura Humorului, am mancat la restaurant. Cea mai mare parte din ziua asta am petrecut-o pe drum deci nu am nimic de spus. Am oprit de cateva ori, o data intr-o parcare, o data la o benzinarie de unde am luat ceva de rontait si atat. Pac-pac.

8.07.2010. Naspa afara. Ploicica si norisori, ( aici Viper ar zice: Si ce pula mea e dragut in asta? :)) ) deci si frig in Gura Humorului unde o sa mai raman o saptamana. Mi-am luat o pizza-felie de 4 lei de la magazin si am fost sa caut un card de 16Gb (de ieri ma tot chinui). Am gasit un Kingston la Germanos dar costa in jur de 250RON. Fail I said. Nu l-am luat, unu de 8 Gb costa 100 RON in Real la Suceava, deci unul dublu cam maxim 220. Oricum nu vreau sa dau mai mult de 170 pe un card, soooo mai astept. Daca nu gasesc aci, imi comand din Bucuresti. Revenind la pizza aia, initial nu am vrut si cu ketchup, nu stiam cum o ambaleaza moldoveanca. Ei bine, prost am facut ca nu am renuntat la sos. Bineinteles ca impachetarea a fost sub orice critica si a ajuns ketchupul pe hartie. Fail again. Cand am mancat-o am inghetat de frig, dar asta nu conteaza. Ideea ca la mine la liceu avem tot pizza de genul, doar ca la 3 lei. Si cu restul de 2 poti sa iei un suc sau, mai pui niste bani si iei un suc mai mare, ma rog, dupa pofta. La magazin sunt doua vanzatoare: una baba si proasta care nu stie cum sa puna sos pe pizza si una mai tanara care se pricepe. Aci in GH banuiesc ca era la fel pacat a am nimerit peste una proasta. Cum ieri mi se termina bateria, nu am putut sa zic ca eu am mancat silit piept de pui si cartofi natur (pe care nu ii suport) in loc de ce imi doream eu ( ficat de porc si cartofi prajiti ). Macar am baut Schweppes si am avut o salata de varza care mi-a placut.

Ieri si alaltaieri nu am mai scris, probabil pentru ca nu am facut prea multe. Am vizitat Putna si am mers in Falticeni sa caut iarasi card de 16. Cum era de asteptat, fail. Maxim 8 de data asta. E de bine zic eu. In fine. Alaltaieri ( 9.07 ) am fost la Putna si Sihstria Putnei, unde am condus prima data fara carnet. Acum am facut drumul si cu permis. In momentu asta, afara ploua, azi a fost soare, mai putin de dimineata si acuma. Am vizitat azi ( 11.07 ) Moldovita si Sucevita, unde mi-am luat o mica teapa: ai voie sa fotografiezi doar exteriorul, nu si in interiorul bisericii. Ma rog, bisnita la drum mare, dai 6 lei pe taxa ca sa pozezi niste trandafiri (pe care ii gasesti si in Bucuresti daca te chinui) si sa faci niste poze cu exteriorul unei constructii, ca pana la urma asta este. Hai sa nu. Totusi. Daca la Sucevita nu am vrut sa pozez, la Moldovita am platit taxa si mi-am luat teapa. Am mers catre Vama-Gura Humorului si pe drum am Vorbit cu Andrei. Ca tot veni vorba de vorbit, de dimineata am oprit la Marginea, unde e expozitie de ceramica si atelier si dupa ce am pozat atelierul, m-am bagat in masina si am vorbit cu Alina pana s-a descarcat Orange-ul. Sa revenim: cand am ajuns in GH, am luat mancare si tagadam-tagadam catre casa/pensiune unde, logic, am mancat. Pe urma mi-am luat o cazatura cu pantofii noi si m-am dus in camera sa mai editez niste poze, bla bla. Totul e umed in jurul meu, te-ai prins? Umed. (Cel putin acum).

Doișpe iulie douămiizece. Azi iara a plouat. Acum sunt pe multitasking: mi-am pus hendsfri si vorbesc cu Alina si scriu in jurnalul asta. Cum ziceam: a plouat si a fost cam naspa afara. Am fost pe la Voronet si iara mi-am luat teapa cu pozatul. Chestia asta cu taxa devine deja enervanta pentru mine si o bisnita, ca altfel nu ii pot spune, pentru Institutiile Domnului (dupa cum observ ca se transforma incet-incet). Aproape totul devine o afacere in romanica, si nu, nu criza este de vina, lucrurile astea se intamplau de dinainte de criza. Acum cativa ani am fost la Manastirea Neamt, unde intrarea era 5 lei, cea mai mare taxa de intrare dintre toate manastirile vizitate. Ca sa nu mai zic ca unele nici nu percep taxa, nici pe pozat, nici pe vizitat. Mi-a placut mult ce a spus o maica de la Humor cand am intrebat de intrare si fotogafiere: „Daca intrati sa va rugati este pe gratis, daca doar vizitati, banii dati se redirectioneaza spre restaurarea picturii.” Nu zic ca nu este asa in majoritatea locasurilor de cult, dar... tind sa cred ca uneori bisnita e mai mare decat credeam. Cand eram mai mic nu prea ma gandeam eu la astea, eram fericit ca ma plimbam si vedeam chestii noi. Acuma se pare ca am cam ramas cu un gust usor amar. Sa speram ca trece cu niste limonada, macar scapam de greata, deci tot e de bine. Ahem (pentru Viper). Mai am putin din vacanta asta. Azi am cam stat in casa, m-am jucat, am facut un nou mixaj, deh, plicitseala te face artist. Oricum, visul meu de a puna mana pe niste platane adevarate nu cred ca o sa dispara prea curand. M-am uitat si la jumatate dintr-un film (2012) care zacea in laptop de ~ juma’ de an. Sa zicem ca am inceput saptamana destul de bine. Ah, cea mai tare faza e ca am gasit o frecventa VibeFM aici in GH, de mult nu mai ascultasem radioul asta. I feel high, VibeFM is my life! Traiasca maraciucaaaa! :D. Va pupa tata pe seara asta si ne vedem maine, marti 13. Acuma ma gandesc ca o sa fie misto cand ajung acasa, sa trag o concluzie. Mda. LE: Ahem. ( cine stie cunoaste ). Hai pa ca va invatati.

Azi e 14.07. Ieri nu am mai scris nimic. Pe 13.07 am fost in vizite, m-am plimbat la Secu si la Sihastria de dimineata si dupa amiaza am dormit, lucru ce nu l-am mai facut de 3 ani. ( ma refer la dormitul dupa amiaza ). Pe urma am stat 2 ore in vizita si ne-am intors acasa. Azi, like 14¸ ne-am mai dus o data catre Putna, pentru pantofi. Ne-am mai luat niste perechi de incaltaminte si am mai trecut iarasi la Marginea, la ceraminca de unde iarasi parintii au cumparat ceva. ( nu stiu ce, aflu acasa ). Fac bagajele, ma culc devreme, maine ne intoarcem catre Bucuresti. ( back to Teaca and through the mountains on DN1 to home sweet home )


Concluziile as vrea sa le trag azi, cand ajung acasa sa public totul pe blog, asadar:
• Pe sistemul „what happens in Vegas stays in Vegas” pe jurnalul asta nu s-a scris chiar tot.
• Am mancat aproape in fiecare zi de la „impinge tava”
• Nu am condus deloc pe 12.07. Nu se pun intoarcerile masinii in parcare. Daca da, atunci teoretic in fiecare zi m-am urcat la volan
• Mancarea la restaurant e mai putina decat la IT, pretul e aproximativ acelasi, uneori chiar mai bun. Daca dai peste o vanzatoare grasa, asta iti pune clar mai multa mancare, iti tranteste in farfurie portia dupa cum serveste dansa, deci :> ...
• Am descoperit ca nu toate melodiile care imi plac sa le ascult acasa imi plac si la volan ( like Nightwish sau ASOT, nu am avut la indemana un CD cu Metallica sau cu alte formatii, poate imi fac o compilatie cu balade rock )
• Cand masina e mai usoara trage mai usor. Altfel, a 2-a si talpa pana isi ia avant.
• Cea mai buna benzina de la OMV ( Carerra 100 ) e mai buna daca o iei de pe A1 ;)
• Trebuie sa te astepti si la timpi morti in concediu ( cand ploua, gen ) si trebuie sa ai neaparat o „colectie” de filme. Ahem
• Pozele facute azi trebuie descarcate tot azi si sterse de pe card, mai ales cand tragi 50 de RAW-uri si a doua zi 50 de JPEG-uri. Altfel te alegi cu 100 de poze si un card full, obligat fiind sa te apuci sa selectezi cele 50 de RAW-uri trase ieri si sa le stergi. ( trebuie sa apesi de 102 ori pe 3 butoane )
• E minunat sa ai doua telefoane. Astfel daca ramai fara baterie pe unul, poti redirectiona apelurile pe celalalt. ( daca vrei sa fii deranjat in concediu, gen )
• Cea mai buna alarma e „tata”. Mai ales cand fosneste pungi. Daca nu, „tipul de la vreme” ( aka Busu ) sau „tipul de la stirile ProTV”
• La 80km/h daca ai geamul deschis incepe sa suiere ( ceva mult mai deranjant ca la viteze mai mici ). Poate fi un fel de indicator de viteza mai rudimentar
• Daca te asezi in fata masinii sa te odihnesti, sunt 5000% sigur ca soferul nu o sa se chinuie prea mult sa te anunte ca vrea sa porneasca masina, deci nu iti face iluzii. Te sperii e treaba ta, nu te-a pus nimeni sa imi admiri „amanta”. Oricum o sa fii suprins/a de start, mai ales daca soferul are un mic ritual de aerisire a habitaclului inainte de pornire. Like: Benzina OMV: 5 lei/litru; Lichid parbriz: 7 lei; Stergator spate nou: 104 lei; Speriarea unei babe in parcarea de la Sihastria: PRICELESS
• Nu e chiar asa nasol fara net, poti sa supravietuiesti daca ai de vorbit 20 de ore pe Orange si 2 jumatate pe Vodafone
Cred ca pana acuma e destul. Hai va pupa tata. Ne vedem in Bucale.




Azi, ultima zi in care sunt in concediu... Am scris asta pe blog din Teaca. Pac-pac.

22 iun. 2010

Old blog stats.

Mi-am instalat Google Analitycs si pe blogul asta nou. De curiozitate m-am uitat sa vad cum mai sta treaba cu vechiul site. Am gasit ceva amuzant. Uitati ce au cautat oamenii pe google si au ajuns pe site-ul vechi: (statistica din februarie pana in momentul acutal)



Nu te face sa te gandesti?

2020 part 2

Scenariu SF:
Stateam in pat si ma gandeam. Ma gandeam cand o sa se termine cu viata asta. Ma gandeam cum ar fi fost sa plec si eu impreuna cu prietenii mei pe alta planeta. Ma gandeam si la un moment am auzit un sunet. Era soneria telefonului pe care l-am programat sa ma trezeasca cu o seara inainte la ora 8 dimineata. Se pare ca am reusit sa pacalesc desteptatorul. Imediat cum l-am oprit m-am asezat iarasi pe perna mea moale si am continuat sa visez. Visam la o viata mai buna, imi imaginam ce fac acuma cei care m-au lasat in spate si nu au venit la mine sa traga cu ultimele puteri si sa ma convinga sa plec cu ei pe Yurikos, planeta tuturor posibilitatilor dupa cum vedeam in fiecare zi la televizor. FMM de treaba. Aud telefonul sunand. Cred ca nu mai schimbasem ringtone-ul de ceva ani, era singurul lucru care imi prevestea ca ceva bun o sa mi se intample, singurul lucru care imi dadea forta sa mai continui si sa nu imi bag picioarele, sau cel putin asa credeam eu. Raspund si aud vocea sefului meu:

-Bai, ce naiba faci? Unde esti? Nu te-ai prezentat de dimineata la apel, masina vad ca e inca in garaj, te-ai uitat in ultima vreme cat este ceasul?
-Ajung acuma, i-am raspuns si am inchis telefonul.

Se pare ca mica mea escapada in lumea viselor a luat ceva mai mult timp decat ma asteptam eu. Era ora 11 si eu inca nu ajunsesem la scarbici. Nu aveam nicio grija, eram cel mai bun de acolo, nu stiu de ce, dar ceva ma motiva, eram sigur de asta. Si mai sigur eram de faptul ca nu trebuia sa opresc de tot alarma telefonului. Adormit m-am ridicat din pat, m-am dus in baie, am facut un dus, am trantit pe mine niste haine din sifonier si am mers in garaj, la parterul apartamentului meu. Niciodata nu credeam ca o sa am un apartament intr-un bloc unde sa am un etaj si un parter numai al meu, dar cum suntem in anul 2020, totul este posibil. Blocurile sunt toate la fel, nu ma simteam privilegiat in nici macar un fel, mai ales ca stateam in prima jumatate a lui dintr-o inaltime de 1.75 km. Cei care stateau mai sus se bucurau de mai multa liniste, respirau un aer mai curat, cei ca mine, se multumeau cu ce aveau, adica aerul de afara intoxicat si plin de praf. Asta se intampla in zona industriala, zona care ocupa cam 60% din suprafata totala a orasului. Ceilalti... va las pe voi sa va imaginati.

Ajung in garaj. Singurii prieteni care imi mai ramasesera erau cele doua masini si chiar daca erau prieteni imaginari, eu ma intelegeam destul de bine cu ei. In dreapta mea aveam un Pontiac GTO vechi de cel putin 40 de ani. In stanga mea, masina de serviciu, un harb de taxiu cu care ma intelegeam la fel de bine. Pentru a nu aglomera strazile, legea permitea taximetristilor sa meraga cu masina numai cu sistemul de propulsie de hiperviteza pornit. Asta inseamnand ca de fapt tu nu conduceai un taxiu, il pilotai. Introduc "cheia" (de fapt permisul de conducere) in locasul specific si incepe sa mi se faca dor de momentele in care masinile chiar aveau motor si auzeai sunetul specific. V6, V8, V(ise).

Ies din parcare si iarasi aud telefonul. Injur de trei ori pe cel care ma suna. Eram sigur ca este seful asa ca incerc sa ii raspund pe un ton politicos:

-Zi.
-Sunt eu.
-Eu cine?
-Hai mai, nu ma mai recunosti?
-Nu si nici nu am timp de identificare. Daca nu stii cine esti mergi la politie sau priveste in buletin, poate-poate, incep rotitele sa se miste prin capul tau.
-Ce ai patit? Nu ti-ai luat doza de "Numarul 6" azi?

Mi-a picat fisa instant cand am auzit de Numarul 6. Era fosta mea secretara. Cea pe care am salvat-o acum cativa ani buni si cu care nu am mai vorbit din momentul in care am reusit sa imi pierd slujba. Pe timpul cat am fost detectiv particular, acum 15 ani, totul mergea foarte bine. Era la moda sa angajezi oameni sa spioneze persoane. Mame disperate dupa copii lor, soti disperati dupa sotii, etc, dar cazul cu care credeam eu ca o sa dau lovitura, cazul meu care credeam ca ma va propulsa spre culmile carierei mele a fost un caz patat. Pe cazierul meu a scris din momentul in care am aflat tot ( poate chiar prea multe ) "Complice". De atunci desi incercam sa imi spun ca va fi bine, nu a fost asa. Singurii care m-au angajat au fost cei de la compnia de taximetrie la care lucrez acum de mai bine de 12 ani. Ceilalti m-au refuzat pe baza unei fraze-concluzie: "Te-ai implicat emotional, ne pare rau, nu de asta avem nevoie." M-au refuzat pentru ca eram om si nu robot, iar cei care nu au vrut sa ma transforme in robot au fost acutalii mei angajatori. Daca facem un calcul simplu, 15-12=3, 3 ani in care viata a trecut pe langa mine, ani in care asa zisii mei prieteni au plecat pe Yurikos, un loc in care viata este roza. Si acuma sunt doua variante: chiar este asa de roz incat au si uitat de mine, nu duc lipsa de nimic acolo, sau o duc asa rau incat... ( las liber imaginatiei voastre sa completeze fraza asta, eu am mai multe variante, dar sincer mi-e frica de fiecare gand de genul ). Revenind la discutia mea cu cea care mi-a distrus viata:

-Da, te tin minte. De ce m-ai sunat?
-Eram doar curioasa sa vad ce mai faci.
-Merci ca imi porti de grija, dar chiar nu era cazul sa te intereseze persoana mea.
-De fapt nu de asta te-am sunat.
-Atunci? Daca ma mai stii bine, tii minte ca nu imi place sa imi zici chestii pe ocolisuri asa ca baga, eu te ascult. Banuiesc ca ai ceva destul de interesant de ti-ai permis sa ma suni dupa 11 ani in care nici nu ai stiut daca mai traiesc. Spune.
-M-am intalnit cu unul din prietenii tai.
-Nu mai am prieteni, toti au plecat pe Yurikos.
-Da, tocmai despre asta vreau sa vorbim.
-Mda... Zi.
-Am plecat imediat a doua zi dupa ce te-ai angajat ca taximetrist.
-Da, imediat dupa ce mi-ai zis ca nu mai vrei sa stai langa mine, ca sunt asa de bou incat nu imi gasesc un serviciu mai calumea si ca nu o sa imi mai vorbesti niciodata. Se pare ca ai uitat asta, altfel banuiam ca nu ma mai sunai si nu mai purtam conversatia asta. Imi zici pana la urma ce cacat vrei sau trebuie sa iti scot cuvintele din gura cu clestele?
-Nu am uitat. Vroiam sa imi cer scuze. Cum am ajuns acolo am regretat ca nu ti-am spus sa vii si tu.
-Nici prietenii mei nu mi-au spus. Hai pa.
-Stai! NU inchide! Mai asculta-ma 2 secunde si pe urma te las in pace. Aici este foarte bine, crede-ma. M-am intalnit cu prietenii tai si mi-au spus ca au incercat sa te sune, numai ca aici pe Yurikos este o singura rugula: nu ai voie sa suni pe alte planete. Nu ma intreba de ce. O regula tampita, practic suntem cam izolati dar chiar nu ne lipseste nimic. Este o planeta de 30 de ori mai mare ca Terra, avem aer mult mai curat, peisaje mult mai frumoase...
-Esentialul draga, esentialul vor urechile mele sa-l auda.
-Vrem sa vii cu noi pe Yurikos.
-Care "vrem"? Sau care "noi"?
-Prietenii tai. Crezi ca te-am uitat?
-Sincer? Da. De ce tocmai acum? De ce nu la cateva luni dupa plecarea voastra? De ce nu atunci cand viata mea a luat-o in jos? De ce nu ati fost acolo atunci? Expresia "prietenii la nevoie se cunosc" nu este valabila pe planeta voastra? Daca vorbesti cu mine inseamna ca esti aici. Vreau sa ne intalnim, sa imi revad acei "noi" care m-au uitat cand am avut nevoie.
-Stiai ca in vechea ta garsoniera au deschis un restaurant?
-Vin acolo imediat.

Si am plecat. I-am dat blana taxiului si am plecat catre o posibila noua viata....


Pentru Viper: Va urma.