2 ian. 2010

Ce face pasarica bum face si eu

Vad ca te bagi la povestiri fara de talc si la romane cu personaje de roman politist nepolitiste.

Eu am deschis un dictionar si primul substantiv de care am dat fu "oraSean Paul", deci va fi o povestire despre un orasean... Sa purcedem:



"Tic-tac! Tic-tac! "

"Fir-ai naibii de Tissot... parca mai mult ticaie decat tace... trece timpul asta parca cu viteza luminii stinse..."

"Tic-tac! Tic-tac! "

"Puteam sa fiu acasa... de ce nu s-a anulat intalnirea... nu s-a inundat nimic? Nici o strada?"

"Tic-tac! Tic-tac! "

"Nu ai nici o idee... este?"

"Tic-Nu! Nu-tac! "

"Taci din limbi odata. Nu ai cum sa vorbesti... cred ca o iau razna..."

"Nu-vreau! Nu-vreau!"

"Ce naiba?! Te-a vrajit maica-mea inainte sa mi te dea cadou? Asta inseamna ca mama a luat-o raz..."

Un fulger intrerupse sirul gandurilor si Steve se intoarse repede cu tot cu scaun. Afara ploaia torentiala lovea violent peretele de sticla al incaperii. Cazu inca odata pe ganduri... ar fi rentabil sa se intoarca la dialogul sau cu ceasul de mana sau sa priveasca ploaia si sa se relaxeze? Tocmai cand se decise asupra acestui lucru usa de sticla din spatele lui se deschise cu un zgomot care suna din ce in ce mai mult ca un "tic" la deschidere si ca un "tac" la inchidere. Simti cum aerul impins de usa in deschidere ii loveste spatele si simti o usoara briza prin parul castaniu. Pentru o clipa nu realiza ca cineva intrase in incapere. Se intreba daca nu cumva restul cladirii disparuse si daca ar trebui ca in curand sa il loveasca stropii de ploaie. Toate gandurile fara sens cazura imediat ce o voce groasa, dar in acelasi timp calda vorbi...

"Salut baiete!"
"Buna ziua domnule Wiley..."
"Am vorbit cu domnisoara Applegate si a zis ca a trimis mesaje si catre restul departamentelor pentru a trimite cate un reprezentant."

Dupa o pauza de cateva secunde in care domnul Wiley, directorul companiei de marketing YDWD(YouDreamWeDo) isi umpluse un pahar cu apa de la dozator.

"Cum de ai ajuns asa de devreme Steve?"
"Aveam deja pregatita prezentarea de ieri. Chiar mi-a placut sa o fac. Cui nu i-ar placea sa gandeasca o strategie de marketing pentru o formatie rock!?"
"Inteleg... vezi tu... pe mine ma cam depaseste asta. Nu am mai fost la un concert de mai mult de 20 de ani, daramite la un concert al unei formatii rock..."
"Eu nu am avut cum din cauza lipsei posibilitatilor materiale in copilarie, iar acum ca le am din plin nu prea am timpul necesar..."
"Vad unde bati. Stiu... imi pare tare rau ca trebuie sa fii aici si in ajunul Craciunului... ar trebui sa fi acasa cu familia ta. Imi cer scuze si nu vreau sa ma crezi un fel de Scrooge."
"Oricum vremea de afara nu coincide cu un Craciun de poveste asa ca..."
"Totusi... s-ar putea sa am o veste foarte buna pentru tine."
"Ce fel de veste domnule Wiley?"
"Pai... Steve.. intotdeauna te-ai purtat altfel cu mine si am avut senzatia ca esti diferit de ceilalti angajati si ca relatia noastra a fost una de prietenie si nu de complezenta. Am simtit asta inca de cand ai venit la interviu pentru slujba acum 6 ani. Ma gandeam sa te promovez..."
"Vai... este... va multumesc enorm domnule... chiar nu ma asteptam..."
"Este doar meritul tau... si... inca ceva... ai o prietena Steve?"
"Nu domnule... nu prea am timp de asa ceva..."
"Acum vei avea... avand in vedere ca programul de lucru va fi mult mai scurt. Am o mare rugaminte la tine... fiica mea. Are 25 de ani si nu prea sta nici ea bine la acest capitol... ma gandeam ca poate ai putea sa iesi odata cu ea in oras... nu vreau sa o consideri o obligatie, am o poza cu ea... "

Domnul Wiley care se pare ca avea portofelul la indemana scoase o poza... din ea pe Steve il privea o fata cu ochi caprui, mari, cu parul castaniu si cu niste buze frumoase...

"Uau... arata minunat... "
"Ma bucur ca iti place... m-am gandit ca i-ar placea un tip ca tine... dupa 6 ani ti-am dat aprobarea. Esti un tip minunat Steve... maine seara la 8 sa fi la mine sa o iei de acasa."

Dupa ce spuse acestea, domnul Wiley se aseza in capul mesei... in cateva minute sala incepu sa se umple si toate locurile se ocupasera...

'Ce minunat... si o fata frumoasa si o promovare...'

Prezentarea decursese perfecti iar managerul formatiei era impresionat.

Cateva minute mai tarziu deja cobora cu liftul catre parcarea subterana... se simtea implinit... acum urma o dupa-amiaza frumoasa in apartamentul lui... singur in ziua de Craciun. Doar el si o sticla de bere sau un pahar de Jack Daniel's. Minunat... Ajunsese deja jos si incepuse sa isi caute masina cu privirea.
'Oare asta imi doresc?'
"Tic-Nu!Nu-tac!tic-asta!vrei-tac!"

Steve se intoarse spre calcaie si abia apuca sa se strecoare prin usa care aproape se inchidea a liftului. In mai putin de un minut era in sala de sedinte de unde domnul Wiley inca nu plecase si era cu blackberry-ul in mana. Rasufla usurat. Deschise repede usa si o inchise in urma lui cu sunetul de "Tic-tac".

"Domnule Wiley... ma scuzati ca va imi permit, dar vroiam sa va intreb ceva..."
"Nu e nici o problema Steve. Intreaba-ma."
"Exista o posibilitate sa mai fie vreun loc liber la masa dumneavoastra de Craciun? Imi cer scuze pentru indrazneala, dar de cand familia mea a murit nu am mai simtit spiritul Craciunului... si mi-ar placea tare mult daca as putea sa o cunosc pe fata dumneavoastra in avans."
"Desigur Steve... de fapt... cineva tocmai m-a anuntat ca nu mai poate veni si eram pe cale sa o anunt pe sotia mea. Imi place ca sti ce vrei..."
"Va multumesc din suflet!"

De fericire Steve il lua in brate pe director inainte sa isi poata da seama ce face.

Acum cobora in lift cu domnul Wiley si avea un ranjet intins pe toata fata. Era fericit. De la mana sa stanga se auzea parca "Tic-asa! Da-tac!"...






Na pasarica... proza libera. Bafta bre...

Pura plictiseala...