6 mai 2010

1 an!

Dupa situl asta blogul meu a implinit un an sau 365 de zile. Hehe, nu imi imagineam ca o sa ajung aici, in primulmeu post ziceam ceva de genul, citez din clasici in viata:  "Ca al doilea post (nu cred ca or sa fie mai mult de 10) o sa va relatez o intamplare oarecum noua, petrecuta ieri pe la ora 14." Ei bine.... anul asta am ajuns la postul cu numarul 100 si l-am depasit inca de acum 4 luni. Deci da. Probabil unii se asteapta la un post lung, un post special, un post in care ii scriu poezii blogului, dar nu, nu va fi asa. Am dat teza la romana si mi-am pierdut inspiratia de a compune. Cum sa va spun eu, cand ai prea multe idei esti limitat fizic si nu le poti exprima pe toate. Un geniu asa pateste si de aia innebuneste. Eu sunt nebun cu alte in reglula deci putem zice ca sunt un geniu. Unul mic, dar tot sunt, nu ma intereseaza.

Sa revenim la blog: A trecut un an, un an in care nu s-a schimbat aproape nimic, posturile mele au prins pe parcurs alt iz, o alta tenta decat cu ce incepusem. Am obsevat asta imediat dupa ce am fost prin tara sau cand am inceput iarasi liceul. La inceput a vrut sa fie un blog in care eu spuneam ce idioti am gasit pe toate drumurile dar am cam renuntat pentru ca efectiv erau prea multi. Am inceput apoi sa compun. Nu poezii, posturi un pic mai inteligente decat par. (Si ele si eu) Bine, daca o luam asa, fiecare post este creatie proprie, mai ales scenariul de film din decembrie :D .  Cred ca o sa incep sa compun si poezii, imi spunea un prieten ca atunci cand se plictisea la scoala, isi scotea un caiet si scria tot ce gandea. Cam asta fac eu cu blogul, dar... blogul este un loc public si nu imi permit decat sa injur pe el. Ah, am mai observat ca in ultimul timp nu am mai injurat asa mult, in cacat, ce pula mea? Adica, carici la tava, nu tu sloboz, nu tu o baluba bine plasata, o pula in gura, un futut in cur, un pas inainte. In alta ordine de idei, asta nu este un blog in care ma plang de Romania, am avut o tentativa de post in care am vrut sa fac asta, dar am renuntat pentru ca nu sunt un blogger ca toti ceilalti lameri care scriu numai de nedreptatile care au ajuns ceva banal.

Va pupa tata.