26 iul. 2010

2020 part 3

Sau "Scenariu part 3". Bun. Ultima data stiu ca am terminat asa:



-Stiai ca in vechea ta garsoniera au deschis un restaurant?
-Vin acolo imediat.

Si am plecat. I-am dat blana taxiului si am plecat catre o posibila noua viata....




Ajuns in fata fostului meu sediu. Nu am mai trecut pe acolo de o gramada de timp, desi eram taximetrist. Refuzam de fiecare data o comanda daca persoana respectiva avea drum pe 13... Evitam sa mai trec pe acolo, evitam sa imi mai aduc aminte. Eram multumit de viata mea, ma resemnasem cu ideea. Cand am ajuns acolo am simtit in sufletul meu ceva ce nu poate fi descris: ura,nostalgie, melancolie, toate amintirile placute imi treceau prin cap, dar mintea mea era invadata mai mult de cele care m-au facut sa sufar, la fel si sentimentul de ura imi umplea venele. Am coborat din masina si am stat putin sa ma mai gandesc la cele intamplate, dar mi-am spus ca daca vreau sa fac o schimbare in viata mea, trebuie sa nu mai traiesc in trecut. Am inchis masina si m-am indreptat spre intrarea sediului, pardon, restaurantului. Am aruncat o privire si imediat am vazut-o. Era neshimbata, arata la fel ca in ziua in care m-a lasat balta. M-am asezat la masa cu ea si am inceput sa discutam:

-Buna, ce faci, nu ne-am mai vazut de o gramada de timp!
-Ei na, asa crezi? I-am spus acru.
-Vad ca nu prea ai chef....

Ghicea bine, nu aveam chef. Nu aveam chef de ea si de prostiile ei, deja simpla ei prezenta ma enerva la culme. Incercam sa ma abtin, pana la urma va trebui sa ma folosesc de ea.

-Noi sa fim sanatosi.

Replica mea nu prea isi avea rostul, dar trebuia pana la urma sa-i raspund cumva. Vorba aia, tacerea e un raspuns, dar raspunsul tacerii poate fi interpretat si nu asta imi trebuie mie acuma.

-Te-ai schimbat... Inainte nu erai asa...
-Tu m-ai schimbat, dar nu asta conteaza, daca m-ai chemat ca sa vorbim despre "noi", vreau sa te anunt ca acel "noi" a incetat sa mai existe acum 11 ani, asa ca hai sa discutam despre mine acuma. Ce zici de asta?
-Daca vrei sa discutam despre tine, nu e problema. Te-am chemat ca sa te aduc pe Yurikos, impreuna cu noi. Ti-am mai spus asta.

Si-a dat seama ca intre noi nu mai poate exista nimic, chiar daca probabil pe moment a negat lucrul asta. Probabil ii parea rau, probabil ii parea bine, cert este ca pe mine nu ma interesa decat sa plec de pe Terra.

-Vin, ce trebuie sa fac?
-In primul rand trebuie sa iti faci analizele medicale, apoi dupa asta iti trebuie aprobare de la Ministerul de Emigrari, aprobare cu care te duci la ....
Mintea mea era in alta parte. Mi-am adus aminte de cineva, cineva care trecea in fiecare zi prin fata garsonierei mele de pe 13, cineva care ma privea cum lucram, cineva care ma privea si era privit cum nimeni nu a facut-o pana acum. Nu am avut curaj sa o opresc sa o intreb macar cum o cheama, nici ea nu a avut curaj sa intre la mine cu o poveste macar fictiva... Acuma imi parea rau si nu stiam daca o sa o mai vad vreodata.
... dar nu e problema, cu actele rezolvi in 2-3 ore, te descurci tu, calatoria o sa dureze in schimb doua zile.
-Bun asa, hai sa mergem!

Platesc nota si ies cu gandul de a merge la masina. Pe drum vad cum alearga o femeie catre taxiul meu! De la distanta nu mi-am dat seama cine e, dar cand m-am apropiat am recunoscut imediat acea privire. Privire pe care credeam ca nu o sa o mai vad niciodata. Tipa se grabea la aeroport, dar tocmai isi uitase un act acasa si nu putea sa plece fara el.
-Unde mergi?
-Pe Yurikos. mi-a raspuns
-Adica la aeroport. am dedus eu
-Da, la aeroport vroiam sa zic, dar mai intai trebuie sa trec pe acasa ca am uitat ceva si nu am gasit niciun taxi liber. Sunt in intarziere, poti te rog sa ma ajuti?
-Urca.

Am lasat-o pe tipa acasa, eu am fost si mi-am rezolvat treburile si am descoperit ca daca vrei sa stai mai mult de 6 luni pe Yurikos trebuie sa fii casatorit. Ma intorc catre cea care mi-a distrus viata si o intreb:
-Tu cu cine te-ai casatorit?
-Cu un prieten de-al tau.
-Cu care din ei, nu aveam multi....
-Cu Cosmin.

Imi venea sa scot pusca si sa o descarc in ea, dar m-am gandit ca mai bine ma pastrez pana pe Yurikos unde o sa-i omor pe amandoi. Ceva vreme a fost liniste in masina, apoi incepusem o conversatie cu tipa pe care aflasem intr-un tarziu cum o cheama: Oana. Un nume frumos, ca si fata pe care il purta.
-Si Oana, ia spune-mi, esti casatorita?
-Nu, inca nu am gasit pe cineva.
-Si ce o sa faci? Nu vrei sa te muti definitiv pe Yurikos?
-Ba da, dar sa speram ca il gasesc acolo pe alesul meu. Daca nu, sunt o gramada care se casatoresc din interes, de ce nu as face si eu asta?

In sinea mea ma gandeam ca as putea sa fiu eu acel ales. The Chosen One. Sau poate era prea frumos ca sa fie adevarat? Ultima data nu a iesit prea bine cand totul era perfect...
-Ai dreptate, dar cine stie, poate gasesti pe cineva.

Mi-am dat seama ca aspectul insuratorii nu mi l-a spus nimeni si inca tindeam sa cred ca nu eram binevenit pe langa fostii mei prieteni. O parte din mine spera sa se insele, o parte spera sa aiba dreptate.
Am ajuns cu greu la aeroport si am facut check-in-ul in ultimul moment. Am avut toti trei bilete pe acelasi rand. Eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Probabil datorita Oanei, probabil datorita inceperii unei noi vieti, probabil datorita ambelor lucruri.

20 iul. 2010

Cu butoiu' la persoana

Am mers azi de dimineata cu metrou'. La a doua statie se urca o femeie cu un butoi de grasime infasurat in jurul taliei. Se uita si vine spre mine. Nu imi era frica. Inca. Butoiu' era cu un cap mai mic ca mine, cu 2 latimi mai mare ca mine, deci nici nu puteai sa-l sari, nici nu puteai sa-l ocolesti. Se apropie sa sa tina de bara. Eu m-am dat cat am putut pe langa usa, ea se apropie din ce in ce mai mult. Inca nu mi-era frica. Sta langa mine in asa hal incat puteam sa-i scuip seminte intre țâțe. Efectiv puteam sa folosesc una din chestiile alea ( ca sani nu se puteau numi) sa-mi sterg mucii linistit si nici ca observa/simtea ceva. Bun frate. Eu eram acolo like wtf? Oare se uita asa la mine pentru ca vede in mine un cotlet sau o ceafa la gratar? Deja ma gandeam, asta vrea sa ma manance, macar sa stiu si eu ce gandeste, dar nah, butoiu' era de genul feminin (n-avea cep) si cu totii stim ca nu prea stii ce gandesc femeile. Fix cand renuntasem sa ma gandesc la cele mai exotice feluri de mancare in care pot fi gatit de zgripturoaica si dandu-mi seama ca pana la urma se va termina cu un ospat ca in Evul Mediu, fara farfurii, tacamuri, 7 ani de acasa, etc, a inceput sa schiteze un gest chestia. Un gest care daca pana acuma nu mi-a fost frica, din momentul ala mi-a fost. A deschis gura si fara sa puna mana la bot a cascat. Zgomotos. Eram ceva de genul: E clar frate, e face-eater, cred ca deja mi-a luat jumatate de fata in cascatul ala. :shock: :neutral: . Nu era asa. Incerc totusi sa ma dau din calea balenei, daca de data asta nu m-a nimerit, cu siguranta se pregatea de urmatorul atac. Coboara o tipa la urmatoarea statie si se aseaza in spatele .... nah.... creaturii. Asta deja era prea inghesuita si cu un picior bine plasat o indeparteaza pe saraca femeie de langa ea. Se uita asta lovita in corason la mine, eu la ea, ea cu o fata de "Ia-te te si la vaca asta, ii trebuie loc de handicapati in metrou", eu cu o fata de "Ce sa-i faci fata, da' cred ca 1 singur loc de handicapati nu-i ajunge. Daca mai era cu cineva ziceam ca nu-i frumos sa plimbi scroafe in metrou, dar sa-o lasam in pace, sunt sigur ca pe sub stratul exagerat de grasime exista porcusorul de guineea inca nedescoperit."

15 iul. 2010

Jurnal dă bord

Multe de zis nu sunt, decat ca in prima zi (3.07) aproape totul era umed in jurul meu, te-ai prins? Umed. In special pe seara. Am plecat de dimi din Bucuresti si am luat-o pe Cornelia (o prietena de familie). Pe A1 si prin oras a condus tata, apoi pe Transfagarasan am condus eu. Asta dupa ce am mancat la Curtea de Arges sa prind niste energie. Pe Transfagarasan am mers lejer, a fost misto de condus, gropi acceptabile, viteza max 60kmh. Am facut poze, bla bla. Am mai condus putin dupa ce am coborat de lac si m-am cazat in Sambata de Sus. Poze, mancare, poze, vorbit cu Alina si cu Andrei, lui Viper i-am dat mesaj. (App, stii ce-ti doresc eu tine).

La „ora” 4 iulie, am plecat din Sambata cu destinatia Teaca (sau Tekendorf, sau Teke in bosgoreste). Am condus... destul de mult. Mai mult ca in prima zi. Daca aseara aproape totul era umed, azi totul a fost fleasca, te-ai prins? Felasca. M-a prins o ploaie de zile mari. In timpul asta conduceam. Ma rog, am micsorat viteza, pornit faza scurta, far de ceata si proiector de ceata si radioul mai incet ( nici nu imi placea melodia) si am continuat. Dupa repriza asta de ploaie am prins niste gropi si am luat vreo 2. A inceput tata nitel circ (eu m-am enervat si i-am zis sa conduca el) Am oprit in prima parcare si a mers el pana dupa Sighisoara (in timpul asta eu faceam poze) pana putin dupa Tirgu Mures. Dupa Tg Mures am condus eu pana in Teaca unde am si oprit sa ne cazam. Am mers la sigur ca de obicei. Ne-am cazat, ne-am spalat, am vorbit cu Ella, cu Andrei mai putin. Dupa cina am mai mers sa fac cateva poze la Biserica Evanghelica de aici. Este monument istoric, dar din pacate nu se poate vizita. Am vorbit in timp ce poza, cu Andrei (iarasi) si am incercat sa-l sun pe Viper (stii ce iti doresc) si cu Ichimus care nu raspunde la telefon. Maine catre Maramures sau Bucovina, nu ne-am hotarat inca daca mai stam in Sighet din cauza vremii.

Daca ieri si alaltaieri am avut net prin WiFi, azi ( 5.07 ) o duc atat de rau incat nici semnal la telefon nu am. A trebuit sa merg la juma de kilometru de unde suntem cazati ca sa vorbesc cu Alina si sa il sun pe Andrei care nu a raspuns. Am incercat sa vorbesc cu toti in fiecare zi, dar singura persoana care mi-a raspuns azi a fost Alina. Acuma stau si descarc pozele de azi. Sunt cazat in Maramures, undeva in Vadu Izei, locatia foarte frumoasa. Partea naspa? Omu’ asta la care ne-am cazat era luat rau pe ulei. Nu era manga, nu era pula, era semi-beat si semi-treaz. Sotia lui din ce ne-a spus prima data era la cules de ciupperci. A doua oara a zis ca e la cirese cu sora si a treia oara la ciuperci cu fata. Fail. Ca sa vina mai repede a inceput sa o fluiere, bineinteles, ecuatia a dar cu virgula. Nu ne facem griji, o mai rezolvam o data, de doua ori, pana vine sotia. Pana la urma, tot cu virgula i-a dat si s-a lasat pagubas. Pe urma m-a vazut pe mine pozar si vroia sa il trag si pe el. I-am cantat omului in struna, ce era sa fac? Am plecat apoi sa cautam semnal si am gasit, dupa cum am scris mai sus, la juma de kilometru distanta. In spatele meu era un nor care se indrepta spre mine, un nor care parea de ploaie (am facut si poze). Am sunat totusi la Andrei care nu mi-a raspuns si pe urma am sunat-o pe Alina cu care am vorbit pana cand s-a apropiat prea mult norul de mine si a inceput putin sa pice. Doar putin. Pozele s-au terminat de descarcat, parintii si Cornelia sunt jos si Victor (nenea cu sotia) sta si ne face de haleala cu sotia care a fost pana la urma cu sora la ciuperci. Azi am condus aproape tot drumul (mult mai mult ca ieri), bla bla. Am trecut si pe la Barsana unde a vanit in acelasi timp cu noi curva de Udrea, pisam-as pe blonzimea ei. O proasta penala, cam cat mine de inalta, care are fata de traseista. Eh, mi-am scot aparatul foto si m-a durut fix in cur de persoana ei, am pozat prin manastire diverse chestii. Vedem ce facem maine, nu e nimic stabilit.

Am mai ramas o zi in Maramu. ( 6.07 ) Aseara gazda s-a imbatat (de fapt era beata de cand am ajuns noi, deci posibil inca de dimineata) si spre seara a mai venit cu un prieten de bautura aici. Astuia i-a casunat pe 2 melodii, una cantata de unu de 6 ani si alta de un mos. L-a luat pe tata si i-a aratat magazia de CD-uri Kenwood :> si a inceput sa il strezese pe tata cu melodiile alea:

-Nu stiti cine canta?
-Nu.
-Da’ hai, cum sa nu stiti?
-Nu stiu.

Si uite asa a fost un fel de du-te-vino la ambele melodii, in reprize de cate 4-5, fara numar. Eu m-am dat in leagan si auzeam discutia deoarece isi trasese harbul de Dacie (efectiv harb, avea motor in 3 pistoane din care 2 nu mergeau, toba sparta, fata infundata/lipsa, faruri oha, deci harb). Partea amuzanta e ca ne tot stresa cu melodiile. Spre seara am stat cu totii in jurul focului si nenea cu Dacia si cu melodiile a inceput sa ne povesteasca ce a facut el de Boboteaza anul asta, cum a fost cu frasu’ si s-a imbatat (ca, citez: „Asa imi place mie sa beau” ) si a varsat agheazma in masina lui. (Il dusese pe preot nush pe unde, ma rog, povestea era oricum amuzanta, dar nu prea coerenta :) ). Atat.

Mai am foarte putina baterile la laptop si o sa fiu rapid. 7.7.2010. Am ajuns in Gura Humorului, am mancat la restaurant. Cea mai mare parte din ziua asta am petrecut-o pe drum deci nu am nimic de spus. Am oprit de cateva ori, o data intr-o parcare, o data la o benzinarie de unde am luat ceva de rontait si atat. Pac-pac.

8.07.2010. Naspa afara. Ploicica si norisori, ( aici Viper ar zice: Si ce pula mea e dragut in asta? :)) ) deci si frig in Gura Humorului unde o sa mai raman o saptamana. Mi-am luat o pizza-felie de 4 lei de la magazin si am fost sa caut un card de 16Gb (de ieri ma tot chinui). Am gasit un Kingston la Germanos dar costa in jur de 250RON. Fail I said. Nu l-am luat, unu de 8 Gb costa 100 RON in Real la Suceava, deci unul dublu cam maxim 220. Oricum nu vreau sa dau mai mult de 170 pe un card, soooo mai astept. Daca nu gasesc aci, imi comand din Bucuresti. Revenind la pizza aia, initial nu am vrut si cu ketchup, nu stiam cum o ambaleaza moldoveanca. Ei bine, prost am facut ca nu am renuntat la sos. Bineinteles ca impachetarea a fost sub orice critica si a ajuns ketchupul pe hartie. Fail again. Cand am mancat-o am inghetat de frig, dar asta nu conteaza. Ideea ca la mine la liceu avem tot pizza de genul, doar ca la 3 lei. Si cu restul de 2 poti sa iei un suc sau, mai pui niste bani si iei un suc mai mare, ma rog, dupa pofta. La magazin sunt doua vanzatoare: una baba si proasta care nu stie cum sa puna sos pe pizza si una mai tanara care se pricepe. Aci in GH banuiesc ca era la fel pacat a am nimerit peste una proasta. Cum ieri mi se termina bateria, nu am putut sa zic ca eu am mancat silit piept de pui si cartofi natur (pe care nu ii suport) in loc de ce imi doream eu ( ficat de porc si cartofi prajiti ). Macar am baut Schweppes si am avut o salata de varza care mi-a placut.

Ieri si alaltaieri nu am mai scris, probabil pentru ca nu am facut prea multe. Am vizitat Putna si am mers in Falticeni sa caut iarasi card de 16. Cum era de asteptat, fail. Maxim 8 de data asta. E de bine zic eu. In fine. Alaltaieri ( 9.07 ) am fost la Putna si Sihstria Putnei, unde am condus prima data fara carnet. Acum am facut drumul si cu permis. In momentu asta, afara ploua, azi a fost soare, mai putin de dimineata si acuma. Am vizitat azi ( 11.07 ) Moldovita si Sucevita, unde mi-am luat o mica teapa: ai voie sa fotografiezi doar exteriorul, nu si in interiorul bisericii. Ma rog, bisnita la drum mare, dai 6 lei pe taxa ca sa pozezi niste trandafiri (pe care ii gasesti si in Bucuresti daca te chinui) si sa faci niste poze cu exteriorul unei constructii, ca pana la urma asta este. Hai sa nu. Totusi. Daca la Sucevita nu am vrut sa pozez, la Moldovita am platit taxa si mi-am luat teapa. Am mers catre Vama-Gura Humorului si pe drum am Vorbit cu Andrei. Ca tot veni vorba de vorbit, de dimineata am oprit la Marginea, unde e expozitie de ceramica si atelier si dupa ce am pozat atelierul, m-am bagat in masina si am vorbit cu Alina pana s-a descarcat Orange-ul. Sa revenim: cand am ajuns in GH, am luat mancare si tagadam-tagadam catre casa/pensiune unde, logic, am mancat. Pe urma mi-am luat o cazatura cu pantofii noi si m-am dus in camera sa mai editez niste poze, bla bla. Totul e umed in jurul meu, te-ai prins? Umed. (Cel putin acum).

Doișpe iulie douămiizece. Azi iara a plouat. Acum sunt pe multitasking: mi-am pus hendsfri si vorbesc cu Alina si scriu in jurnalul asta. Cum ziceam: a plouat si a fost cam naspa afara. Am fost pe la Voronet si iara mi-am luat teapa cu pozatul. Chestia asta cu taxa devine deja enervanta pentru mine si o bisnita, ca altfel nu ii pot spune, pentru Institutiile Domnului (dupa cum observ ca se transforma incet-incet). Aproape totul devine o afacere in romanica, si nu, nu criza este de vina, lucrurile astea se intamplau de dinainte de criza. Acum cativa ani am fost la Manastirea Neamt, unde intrarea era 5 lei, cea mai mare taxa de intrare dintre toate manastirile vizitate. Ca sa nu mai zic ca unele nici nu percep taxa, nici pe pozat, nici pe vizitat. Mi-a placut mult ce a spus o maica de la Humor cand am intrebat de intrare si fotogafiere: „Daca intrati sa va rugati este pe gratis, daca doar vizitati, banii dati se redirectioneaza spre restaurarea picturii.” Nu zic ca nu este asa in majoritatea locasurilor de cult, dar... tind sa cred ca uneori bisnita e mai mare decat credeam. Cand eram mai mic nu prea ma gandeam eu la astea, eram fericit ca ma plimbam si vedeam chestii noi. Acuma se pare ca am cam ramas cu un gust usor amar. Sa speram ca trece cu niste limonada, macar scapam de greata, deci tot e de bine. Ahem (pentru Viper). Mai am putin din vacanta asta. Azi am cam stat in casa, m-am jucat, am facut un nou mixaj, deh, plicitseala te face artist. Oricum, visul meu de a puna mana pe niste platane adevarate nu cred ca o sa dispara prea curand. M-am uitat si la jumatate dintr-un film (2012) care zacea in laptop de ~ juma’ de an. Sa zicem ca am inceput saptamana destul de bine. Ah, cea mai tare faza e ca am gasit o frecventa VibeFM aici in GH, de mult nu mai ascultasem radioul asta. I feel high, VibeFM is my life! Traiasca maraciucaaaa! :D. Va pupa tata pe seara asta si ne vedem maine, marti 13. Acuma ma gandesc ca o sa fie misto cand ajung acasa, sa trag o concluzie. Mda. LE: Ahem. ( cine stie cunoaste ). Hai pa ca va invatati.

Azi e 14.07. Ieri nu am mai scris nimic. Pe 13.07 am fost in vizite, m-am plimbat la Secu si la Sihastria de dimineata si dupa amiaza am dormit, lucru ce nu l-am mai facut de 3 ani. ( ma refer la dormitul dupa amiaza ). Pe urma am stat 2 ore in vizita si ne-am intors acasa. Azi, like 14¸ ne-am mai dus o data catre Putna, pentru pantofi. Ne-am mai luat niste perechi de incaltaminte si am mai trecut iarasi la Marginea, la ceraminca de unde iarasi parintii au cumparat ceva. ( nu stiu ce, aflu acasa ). Fac bagajele, ma culc devreme, maine ne intoarcem catre Bucuresti. ( back to Teaca and through the mountains on DN1 to home sweet home )


Concluziile as vrea sa le trag azi, cand ajung acasa sa public totul pe blog, asadar:
• Pe sistemul „what happens in Vegas stays in Vegas” pe jurnalul asta nu s-a scris chiar tot.
• Am mancat aproape in fiecare zi de la „impinge tava”
• Nu am condus deloc pe 12.07. Nu se pun intoarcerile masinii in parcare. Daca da, atunci teoretic in fiecare zi m-am urcat la volan
• Mancarea la restaurant e mai putina decat la IT, pretul e aproximativ acelasi, uneori chiar mai bun. Daca dai peste o vanzatoare grasa, asta iti pune clar mai multa mancare, iti tranteste in farfurie portia dupa cum serveste dansa, deci :> ...
• Am descoperit ca nu toate melodiile care imi plac sa le ascult acasa imi plac si la volan ( like Nightwish sau ASOT, nu am avut la indemana un CD cu Metallica sau cu alte formatii, poate imi fac o compilatie cu balade rock )
• Cand masina e mai usoara trage mai usor. Altfel, a 2-a si talpa pana isi ia avant.
• Cea mai buna benzina de la OMV ( Carerra 100 ) e mai buna daca o iei de pe A1 ;)
• Trebuie sa te astepti si la timpi morti in concediu ( cand ploua, gen ) si trebuie sa ai neaparat o „colectie” de filme. Ahem
• Pozele facute azi trebuie descarcate tot azi si sterse de pe card, mai ales cand tragi 50 de RAW-uri si a doua zi 50 de JPEG-uri. Altfel te alegi cu 100 de poze si un card full, obligat fiind sa te apuci sa selectezi cele 50 de RAW-uri trase ieri si sa le stergi. ( trebuie sa apesi de 102 ori pe 3 butoane )
• E minunat sa ai doua telefoane. Astfel daca ramai fara baterie pe unul, poti redirectiona apelurile pe celalalt. ( daca vrei sa fii deranjat in concediu, gen )
• Cea mai buna alarma e „tata”. Mai ales cand fosneste pungi. Daca nu, „tipul de la vreme” ( aka Busu ) sau „tipul de la stirile ProTV”
• La 80km/h daca ai geamul deschis incepe sa suiere ( ceva mult mai deranjant ca la viteze mai mici ). Poate fi un fel de indicator de viteza mai rudimentar
• Daca te asezi in fata masinii sa te odihnesti, sunt 5000% sigur ca soferul nu o sa se chinuie prea mult sa te anunte ca vrea sa porneasca masina, deci nu iti face iluzii. Te sperii e treaba ta, nu te-a pus nimeni sa imi admiri „amanta”. Oricum o sa fii suprins/a de start, mai ales daca soferul are un mic ritual de aerisire a habitaclului inainte de pornire. Like: Benzina OMV: 5 lei/litru; Lichid parbriz: 7 lei; Stergator spate nou: 104 lei; Speriarea unei babe in parcarea de la Sihastria: PRICELESS
• Nu e chiar asa nasol fara net, poti sa supravietuiesti daca ai de vorbit 20 de ore pe Orange si 2 jumatate pe Vodafone
Cred ca pana acuma e destul. Hai va pupa tata. Ne vedem in Bucale.




Azi, ultima zi in care sunt in concediu... Am scris asta pe blog din Teaca. Pac-pac.