26 iul. 2010

2020 part 3

Sau "Scenariu part 3". Bun. Ultima data stiu ca am terminat asa:



-Stiai ca in vechea ta garsoniera au deschis un restaurant?
-Vin acolo imediat.

Si am plecat. I-am dat blana taxiului si am plecat catre o posibila noua viata....




Ajuns in fata fostului meu sediu. Nu am mai trecut pe acolo de o gramada de timp, desi eram taximetrist. Refuzam de fiecare data o comanda daca persoana respectiva avea drum pe 13... Evitam sa mai trec pe acolo, evitam sa imi mai aduc aminte. Eram multumit de viata mea, ma resemnasem cu ideea. Cand am ajuns acolo am simtit in sufletul meu ceva ce nu poate fi descris: ura,nostalgie, melancolie, toate amintirile placute imi treceau prin cap, dar mintea mea era invadata mai mult de cele care m-au facut sa sufar, la fel si sentimentul de ura imi umplea venele. Am coborat din masina si am stat putin sa ma mai gandesc la cele intamplate, dar mi-am spus ca daca vreau sa fac o schimbare in viata mea, trebuie sa nu mai traiesc in trecut. Am inchis masina si m-am indreptat spre intrarea sediului, pardon, restaurantului. Am aruncat o privire si imediat am vazut-o. Era neshimbata, arata la fel ca in ziua in care m-a lasat balta. M-am asezat la masa cu ea si am inceput sa discutam:

-Buna, ce faci, nu ne-am mai vazut de o gramada de timp!
-Ei na, asa crezi? I-am spus acru.
-Vad ca nu prea ai chef....

Ghicea bine, nu aveam chef. Nu aveam chef de ea si de prostiile ei, deja simpla ei prezenta ma enerva la culme. Incercam sa ma abtin, pana la urma va trebui sa ma folosesc de ea.

-Noi sa fim sanatosi.

Replica mea nu prea isi avea rostul, dar trebuia pana la urma sa-i raspund cumva. Vorba aia, tacerea e un raspuns, dar raspunsul tacerii poate fi interpretat si nu asta imi trebuie mie acuma.

-Te-ai schimbat... Inainte nu erai asa...
-Tu m-ai schimbat, dar nu asta conteaza, daca m-ai chemat ca sa vorbim despre "noi", vreau sa te anunt ca acel "noi" a incetat sa mai existe acum 11 ani, asa ca hai sa discutam despre mine acuma. Ce zici de asta?
-Daca vrei sa discutam despre tine, nu e problema. Te-am chemat ca sa te aduc pe Yurikos, impreuna cu noi. Ti-am mai spus asta.

Si-a dat seama ca intre noi nu mai poate exista nimic, chiar daca probabil pe moment a negat lucrul asta. Probabil ii parea rau, probabil ii parea bine, cert este ca pe mine nu ma interesa decat sa plec de pe Terra.

-Vin, ce trebuie sa fac?
-In primul rand trebuie sa iti faci analizele medicale, apoi dupa asta iti trebuie aprobare de la Ministerul de Emigrari, aprobare cu care te duci la ....
Mintea mea era in alta parte. Mi-am adus aminte de cineva, cineva care trecea in fiecare zi prin fata garsonierei mele de pe 13, cineva care ma privea cum lucram, cineva care ma privea si era privit cum nimeni nu a facut-o pana acum. Nu am avut curaj sa o opresc sa o intreb macar cum o cheama, nici ea nu a avut curaj sa intre la mine cu o poveste macar fictiva... Acuma imi parea rau si nu stiam daca o sa o mai vad vreodata.
... dar nu e problema, cu actele rezolvi in 2-3 ore, te descurci tu, calatoria o sa dureze in schimb doua zile.
-Bun asa, hai sa mergem!

Platesc nota si ies cu gandul de a merge la masina. Pe drum vad cum alearga o femeie catre taxiul meu! De la distanta nu mi-am dat seama cine e, dar cand m-am apropiat am recunoscut imediat acea privire. Privire pe care credeam ca nu o sa o mai vad niciodata. Tipa se grabea la aeroport, dar tocmai isi uitase un act acasa si nu putea sa plece fara el.
-Unde mergi?
-Pe Yurikos. mi-a raspuns
-Adica la aeroport. am dedus eu
-Da, la aeroport vroiam sa zic, dar mai intai trebuie sa trec pe acasa ca am uitat ceva si nu am gasit niciun taxi liber. Sunt in intarziere, poti te rog sa ma ajuti?
-Urca.

Am lasat-o pe tipa acasa, eu am fost si mi-am rezolvat treburile si am descoperit ca daca vrei sa stai mai mult de 6 luni pe Yurikos trebuie sa fii casatorit. Ma intorc catre cea care mi-a distrus viata si o intreb:
-Tu cu cine te-ai casatorit?
-Cu un prieten de-al tau.
-Cu care din ei, nu aveam multi....
-Cu Cosmin.

Imi venea sa scot pusca si sa o descarc in ea, dar m-am gandit ca mai bine ma pastrez pana pe Yurikos unde o sa-i omor pe amandoi. Ceva vreme a fost liniste in masina, apoi incepusem o conversatie cu tipa pe care aflasem intr-un tarziu cum o cheama: Oana. Un nume frumos, ca si fata pe care il purta.
-Si Oana, ia spune-mi, esti casatorita?
-Nu, inca nu am gasit pe cineva.
-Si ce o sa faci? Nu vrei sa te muti definitiv pe Yurikos?
-Ba da, dar sa speram ca il gasesc acolo pe alesul meu. Daca nu, sunt o gramada care se casatoresc din interes, de ce nu as face si eu asta?

In sinea mea ma gandeam ca as putea sa fiu eu acel ales. The Chosen One. Sau poate era prea frumos ca sa fie adevarat? Ultima data nu a iesit prea bine cand totul era perfect...
-Ai dreptate, dar cine stie, poate gasesti pe cineva.

Mi-am dat seama ca aspectul insuratorii nu mi l-a spus nimeni si inca tindeam sa cred ca nu eram binevenit pe langa fostii mei prieteni. O parte din mine spera sa se insele, o parte spera sa aiba dreptate.
Am ajuns cu greu la aeroport si am facut check-in-ul in ultimul moment. Am avut toti trei bilete pe acelasi rand. Eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Probabil datorita Oanei, probabil datorita inceperii unei noi vieti, probabil datorita ambelor lucruri.