31 aug. 2010

Cum e vremea pe afara?

Bun. Sau nu e bun. Asta e cea mai idioata conversatie pe care o pot purta cu cineva vreodata. O conversatie despre vreme. Prefer sa discut despre orice alt cacat (inclusiv Twilight, dăăă) decat despre vreme. Sa ne imaginam o conversatie simpla pe un drum. Sa zicem.... catre Sange Mall. (tocmai am primit un mesaj de la Vodafone in care pot sa castig bilete la Gn'R daca scriu o poveste cu un concert rock. Am de ales in a fabula si a continua discutia mea despre vreme. Prefer varianta 2.)

-Si ce ai mai facut?
-Nimic, ca de obicei...
-Te plictisesti des?
-Da, mai ales cand nu am despre ce vorbi.
-Vrei sa discutam despre vreme?
-Nu.
-Hai ca macar legam o conversatie.
-Mata. Nu.
-Pliz?
-Dea, bine. Cum e vremea la tine? E soare pe partea ta de drum? Dar cu precipitatiile cum stai acolo? Pe partea mea de drum pica de la streasina oamenilor. E ciudat sa merg cu ochelari de soare pe partea asta de drum, e un pic umbra. Nu mai zici nimic? Ma astept sa ma intreupi oricand, nu se stie cat de schimbatoare poate fi vremea la tine. In cateva secunde sigur o sa adie vantul la tine. La mine nu are cum, sunt prea aproape de bloc, aproape ca am intrat in intuneric din cauza balcoanelor. Se face frig.
-Cacat, nu te cred. Nu ai cum sa stii asta!
-Pisda matii fai! Esti paralila? TU ai vrut sa vorbim despre vreme. Hai paa.

Cacat. Cam asa imi imaginez o conversatie intre mine si cineva care vrea sa discute despre vreme. Fail frate. Poti sa gasesti trei miliarde de alte chestii de discutat, fizica cuantica, chimie organica, cum si-a luat Steaua muie aseara, ce au facut vecinii martea trecuta, dar tu alegi vremea ma? Vremea? Cel mai simplu si in acelasi timp cel mai idiot subiect. Esti irecuperabil, nu am ce-ti face. Sa mor de nu incerc sa te inteleg daca imi vorbesti despre luna si stele si de ce e luna mai mare decat un elefant decat.... vremea. De ce nu e bine? Pai...

1. Sa zicem, ipotetic vorbind ca.... nah, discuti cu cineva din alta parte a orasului despre vreme. Orasul ala nu inseamna 300 de km in diametru, deci... sigur nu ploua la nord, in sud nu ninge si la est nu o sa te bronzezi la ultravioletele de dimineata, daca afara este seara si senin.
2. Sa zicem, ipotetic vorbind ca... nah, discuti cu cineva care e in alt oras cu tine. Ok, aici e bine, dar totusi.... prefer sa gasesc nordul dupa soare decat sa vorbesc despre vreme. Si putem acoperi si partea vremii, daca la el e innorat, o sa iti zica ca nu poate sa se ghideze dupa soare, din diferite motive. Adica stari ale vremii.
3. Sa zicem, ipotetic vorbind ca... nah, discuti cu cineva care e la 2 metri de tine. Pai atunci revenim la conversatia de mai sus siiii adaugam: Nu se schimba vremea in 2 metri. Adica la el nu o sa ploua si la tine o sa fie soare si frumos, si in orice caz, daca se intampla asta (yeah, nu de putine ori am patit-o) crede-ma ca e destul de evidenta treaba. Well, sunteti la 2 metri distanta, adica.... daca te chinui poti sa-l atingi cu mana, cu piciorul, cu un borcan de castraveti (doar daca v-ati certat), cu un scuipat bine plasat, cu o perversa ca pă Targu Ocna, constanta ca pă Campina, etc, etc. ( da' sa fiti golani, altfel nu mai discutam ).
Atat.

13 aug. 2010

2020 (part IV)

Mintea mea nu e tocmai lucida la ora asta. O sa incerc sa fiu coerent si ce iese iese, daca sunt prea mari greselile de exprimare, voi edita postul asta maine dimineata.






Eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Probabil datorita Oanei, probabil datorita inceperii unei noi vieti, probabil datorita ambelor lucruri.
Pana cand a decolat avionul, a fost o tacere mormantala. Nimeni dintre noi nu spunea nimic, la fel, nici restul calatorilor nu puteau grai. Sa fi fost din cauza imensitatii avionului care pana la urma s-a dovetit a fi o nava mai mare ca Arca lui Noe? Sa fi fost din cauza fortei cu care nava isi lua zborul? Fiecare se gandea la altceva in momentele alea, fiecare isi imagina lucruri, eu imi imaginam ca voi scapa de tot raul si ca voi incepe sa traiesc din nou, alaturi de Oana pe Yurikos. Atmosfera era apasatoare pentru cei trei cavaleri interstelari ( adica noi ) asa ca am incercat sa port o conversatie cu Oana:

-Oana, de ce treceai in fiecare zi prin fata garsonierei mele? Banuiesc ca aveai un drum pe acolo, ca nu treceai special pentru mine. Adica.... din moment ce mergeai pe 13 de mult timp si ajungeai in fata garsonierei, ori erai foarte grabita la serviciu, ori era o pura coincidenta, ori nu ai avut curaj sa intrii la mine.
-....
- Bine, acuma nu o lua ca repros, era doar o constatare. Adevarul e ca nici eu nu te-am oprit vreodata sa te intreb ceva, desi ne priveam amandoi destul de lung... Se pare ca ultima parte a constatarii mi se potriveste si mie. Sau pur si simplu vroiai doar sa ma privesti. O privire pe care nu o sa o uit niciodata....

Oana nu spune nimic, dupa cum stiti, tacerea e un raspuns, dar nu stii la ce sa te astepti: negare? afirmare? Nici eu nu stiam ce imi doream... Negarea? Da, o doream, voriam sa imi spuna ca nu pentru mine a trecut pe acolo zilnic, pentru ca eu nu am avut curaj sa-i spun nimic. Ea in schimb... facea tot posibilul sa imi atraga atentia. deci asta inseamna ca undeva, deep down, simtea ceva pentru mine. Chiar daca era doar simpatie, chiar daca nu stia cum o sa decurga restul. In acelasi timp imi doream sa aflu ca pentru mine trecea, astfel nu ma simteam singur, chiar daca eram inconjurat de atatea persoane. Bineinteles, raspunsul la intrebarile mele a ramas undeva in mintea Oanei, deoarece, fosta a inceput imediat sa schimbe subiectul:

-Sunt curioasa cum o fi vremea pe Yurikos.

O facea special, stia ca nu imi plac discutiile despre vreme, e cea mai naspa conversatie ever, in primul rand, nu imi pasa, ma ud, asta e. E cald? Ce o sa fac ca sa scap de arsita? E frig? Racoare? Nu pot controla vremea, nu am ce face decat sa o accept asa cum e. De fapt, nu cred ca pot sa vorbesc cu cineva despre un lucru care nu il controlez. Si nu ma refer la putere acuma, ma refer si la cunostinte. E ca si cum ai incerca sa-i povestesti unui copil de 5 ani despre fisiunea nucleara sau motorul pe benzina. Lucruri de mult disparute... Oarecum imi e dor de chestiile astea, nimic nu se compara cu mirosul de benzina sau cu sunetul scos de acestea.

-Ce conteaza? Oricum nu ai ce face.
-Vroiam doar sa purtam o conversatie, de ce te comporti in felul asta?
-Nu mi se pare ca ma port in niciun fel, asa sunt eu. Sau ai uitat deja? Si in afara de asta, eram deja angajat intr-o conversatie... Ai placerea sa intrerupi lumea din conversatii legate de viata lor, sau azi e doar o zi speciala? Sau poate Oana e o persoana speciala. De fapt, este o persoana speciala, doar ca "specialul" meu se cam bate cap in cap cu al tau.
-Te comporti ciudat!
-Nu ma comport ciudat, spun ce gandesc. La fel cum am facut de cand eram mic... La fel cum am facut in seara in care te-am salvat si mi-am patat dosarul si mi-am distrus viata pentru tine. La fel cum am facut cand eram impreuna. Nu regret ce am facut pentru tine, niciodata nu o sa regret, imi pare rau doar de mine ca am fost asa... cum sa-i spun? Idiot? Daca la inceput am fost prost si m-a orbit dragostea, am dat-o spre finalul relatiei din lac in ocean. Din prost am devenit idiot. Spun adevarul, spun verde in fata ce cred. Din cate stii adevarul doare, de asta incerci sa imi inchizi gura, de asta spui ca ma comport ciudat. Ti-e frica de adevar si ai si de ce, pentru ca eu chiar am dreptate. Frica e de fapt ceva rational, ceva ce poate fi justificat, frica are la baza ei un motiv, iar daca intelegi mecanismul, poti gasi motivul. Deh, minte de detectiv, la ce te puteai astepta?

Mi-am bagat castile in urechi, mi-am scos iPod-ul ( e de necrezut cat de mult a rezistat produsul asta pe piata ) si am inceput sa ascult muzica. Am dat shuffle iar melodia care a inceput sa cante a fost Wish You Were Here interpretata de Pink Floyd. ( sunt mai conformist cand vine vorba de noile trupe, asta nu inseamna ca nu imi place sa ascult noutati ). Parca totul era aranjat de dinainte. Parca melodia asta a intrat cu un anumit scop.... Intre timp eu ma gandeam la EA, la femeia care exista acolo undeva dar inca nu am descoperit-o. Inca mai sper ca lucrul asta e adevarat, altfel... fosta era femeia aceea, iar eu, am facut ceva si nu am putut sa o tin langa mine cat mai mult timp posibil. Sau.... nu am facut nimic si asta a determinat-o sa ma lase? In orice caz, eu vroiam sa cred ca Oana este aleasa... Imi imaginam... Era un vis, un vis frumos care s-a terminat odata cu melodia