13 aug. 2010

2020 (part IV)

Mintea mea nu e tocmai lucida la ora asta. O sa incerc sa fiu coerent si ce iese iese, daca sunt prea mari greselile de exprimare, voi edita postul asta maine dimineata.






Eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Probabil datorita Oanei, probabil datorita inceperii unei noi vieti, probabil datorita ambelor lucruri.
Pana cand a decolat avionul, a fost o tacere mormantala. Nimeni dintre noi nu spunea nimic, la fel, nici restul calatorilor nu puteau grai. Sa fi fost din cauza imensitatii avionului care pana la urma s-a dovetit a fi o nava mai mare ca Arca lui Noe? Sa fi fost din cauza fortei cu care nava isi lua zborul? Fiecare se gandea la altceva in momentele alea, fiecare isi imagina lucruri, eu imi imaginam ca voi scapa de tot raul si ca voi incepe sa traiesc din nou, alaturi de Oana pe Yurikos. Atmosfera era apasatoare pentru cei trei cavaleri interstelari ( adica noi ) asa ca am incercat sa port o conversatie cu Oana:

-Oana, de ce treceai in fiecare zi prin fata garsonierei mele? Banuiesc ca aveai un drum pe acolo, ca nu treceai special pentru mine. Adica.... din moment ce mergeai pe 13 de mult timp si ajungeai in fata garsonierei, ori erai foarte grabita la serviciu, ori era o pura coincidenta, ori nu ai avut curaj sa intrii la mine.
-....
- Bine, acuma nu o lua ca repros, era doar o constatare. Adevarul e ca nici eu nu te-am oprit vreodata sa te intreb ceva, desi ne priveam amandoi destul de lung... Se pare ca ultima parte a constatarii mi se potriveste si mie. Sau pur si simplu vroiai doar sa ma privesti. O privire pe care nu o sa o uit niciodata....

Oana nu spune nimic, dupa cum stiti, tacerea e un raspuns, dar nu stii la ce sa te astepti: negare? afirmare? Nici eu nu stiam ce imi doream... Negarea? Da, o doream, voriam sa imi spuna ca nu pentru mine a trecut pe acolo zilnic, pentru ca eu nu am avut curaj sa-i spun nimic. Ea in schimb... facea tot posibilul sa imi atraga atentia. deci asta inseamna ca undeva, deep down, simtea ceva pentru mine. Chiar daca era doar simpatie, chiar daca nu stia cum o sa decurga restul. In acelasi timp imi doream sa aflu ca pentru mine trecea, astfel nu ma simteam singur, chiar daca eram inconjurat de atatea persoane. Bineinteles, raspunsul la intrebarile mele a ramas undeva in mintea Oanei, deoarece, fosta a inceput imediat sa schimbe subiectul:

-Sunt curioasa cum o fi vremea pe Yurikos.

O facea special, stia ca nu imi plac discutiile despre vreme, e cea mai naspa conversatie ever, in primul rand, nu imi pasa, ma ud, asta e. E cald? Ce o sa fac ca sa scap de arsita? E frig? Racoare? Nu pot controla vremea, nu am ce face decat sa o accept asa cum e. De fapt, nu cred ca pot sa vorbesc cu cineva despre un lucru care nu il controlez. Si nu ma refer la putere acuma, ma refer si la cunostinte. E ca si cum ai incerca sa-i povestesti unui copil de 5 ani despre fisiunea nucleara sau motorul pe benzina. Lucruri de mult disparute... Oarecum imi e dor de chestiile astea, nimic nu se compara cu mirosul de benzina sau cu sunetul scos de acestea.

-Ce conteaza? Oricum nu ai ce face.
-Vroiam doar sa purtam o conversatie, de ce te comporti in felul asta?
-Nu mi se pare ca ma port in niciun fel, asa sunt eu. Sau ai uitat deja? Si in afara de asta, eram deja angajat intr-o conversatie... Ai placerea sa intrerupi lumea din conversatii legate de viata lor, sau azi e doar o zi speciala? Sau poate Oana e o persoana speciala. De fapt, este o persoana speciala, doar ca "specialul" meu se cam bate cap in cap cu al tau.
-Te comporti ciudat!
-Nu ma comport ciudat, spun ce gandesc. La fel cum am facut de cand eram mic... La fel cum am facut in seara in care te-am salvat si mi-am patat dosarul si mi-am distrus viata pentru tine. La fel cum am facut cand eram impreuna. Nu regret ce am facut pentru tine, niciodata nu o sa regret, imi pare rau doar de mine ca am fost asa... cum sa-i spun? Idiot? Daca la inceput am fost prost si m-a orbit dragostea, am dat-o spre finalul relatiei din lac in ocean. Din prost am devenit idiot. Spun adevarul, spun verde in fata ce cred. Din cate stii adevarul doare, de asta incerci sa imi inchizi gura, de asta spui ca ma comport ciudat. Ti-e frica de adevar si ai si de ce, pentru ca eu chiar am dreptate. Frica e de fapt ceva rational, ceva ce poate fi justificat, frica are la baza ei un motiv, iar daca intelegi mecanismul, poti gasi motivul. Deh, minte de detectiv, la ce te puteai astepta?

Mi-am bagat castile in urechi, mi-am scos iPod-ul ( e de necrezut cat de mult a rezistat produsul asta pe piata ) si am inceput sa ascult muzica. Am dat shuffle iar melodia care a inceput sa cante a fost Wish You Were Here interpretata de Pink Floyd. ( sunt mai conformist cand vine vorba de noile trupe, asta nu inseamna ca nu imi place sa ascult noutati ). Parca totul era aranjat de dinainte. Parca melodia asta a intrat cu un anumit scop.... Intre timp eu ma gandeam la EA, la femeia care exista acolo undeva dar inca nu am descoperit-o. Inca mai sper ca lucrul asta e adevarat, altfel... fosta era femeia aceea, iar eu, am facut ceva si nu am putut sa o tin langa mine cat mai mult timp posibil. Sau.... nu am facut nimic si asta a determinat-o sa ma lase? In orice caz, eu vroiam sa cred ca Oana este aleasa... Imi imaginam... Era un vis, un vis frumos care s-a terminat odata cu melodia