28 nov. 2010

Cum sa cazi de pe scaun, sau cum sa-ti cumperi scaun nou.

Asta s-a intamplat acum cativa ani, dar merita povestita.


Se facea ca ma faceam comod pe fostul meu scaun, adica ma intind pe spate, ma las pe el, etc. Si la un moment dat aud cum pocneste ceva. Nu s-a intamplat nimic, am zis ca nu a patit nimeni ceva si m-am intors la treaba. Nu la intins, la ce faceam eu la birou. Si dau sa ma intind iarasi. Si ma las pe spate, si ma las, si ma las, si cad cu tot cu spatar :lol: Ma ridic, incerc sa il repar... nimic. Am plecat la Metro si mi-am luat scaun nou, piele ecologica ( gen piele de supt pula, e ca si cum te-ai fute cu un vibrator, gen pula ecologica, nu de BA), asamblat pe jumatate.

27 nov. 2010

Azi va zic o poveste.

Si va zic toata povestea. Despre telecomanda mea. Care sufera enorm de sindromul datului pe jos.

Sa incepem deci:

Eu in camera, ca orice om care se respecta are boxe. De 6 kg fiecare, dar nu asta conteaza. La boxele astea am si un asa-zis amplificator/amplituner/amplicacat ca e o combina de fapt. Isi face treaba, imi place de ea. La combina, logic, am si o telecomanda. O sa ii spunem simplu Mr. T. Mr. T are 13 cm. Dimensiune mica in comparatie cu altele, cum ar fi cele de TV sau aere conditionate dar mie imi place. It fits in your hand perfectly. Parca se muleaza ea pe mana, nu mana pe ea. Si Mr. T sta cam pe unde o pun eu. Si e cuminte si nu face galagie decat cand cade. Cade cam peste tot: de pe birou pe jos, de pe pat pe jos, de pe birou pe pat, de pe birou peste alte chestii cazute pe pat sau pe jos. Uneori ies cu Mr T in plimbare. Pana pe la baie si o uit acolo. Pana in bucatarie si o uit acolo. Sau in frigider. Sau in dulapuri. Uneori pe balcon si sta cuminte, nu zice nimic. Pe scurt, cam cade pe unde o pun. Dar Mr T e genial. Ultima data cand am uitat-o in frigider a inceput sa faca fite: apasam sa fac volumul mai tare, ea nu ma asculta si il facea mai incet... Si chestii d-astea, de telecomanda frustrata si complexata. Dar mie imi place de ea. Nu prea se intelege ea cu bateriile, adica de fiecare data cand cade, ii ies. Dar e normal, adica, cine ar merge pe strada cu un fir bagat in cur?

Sec.

18 nov. 2010

2010 Part 5. Update.

Vorbeam acuma despre Speranta. Si nu e un nume al nu stiu carei tiganci dintr-o pestera obscura, cap de pod sau mai stiu eu ce alta straduta plina de mizerie va trece acum prin cap. Speranta pe care, cum am mai zis, mi-am recapatat-o. Drumul a fost unul plicticos. Desi am avut cazino in nava si desi toti banii pe care ii bagai in joc ii recuperai ( gen jucai pe nimic ) eram un pic, vorba aia "cu cacatu' la cur". Nu stiam cum o sa fie pe Yurikos, si cum fiecarui om ii ieste frica de necunoscut, si mie imi era. De fapt, nu stiam la ce sa ma astept, la ce o sa se intample, cum o sa fie acolo si intr-un mod ciudat, chiar foarte ciudat, ma interesa cum era vremea pe planeta pe care o sa o denumesc in curand noua mea casa. Mi-am adus aminte de tentativa de conversatie cu fosta sotie si asta m-a enervat la culme. Nu puteam sa ma pis pe ea de vreme? De ce trebuia sa imi pese tocmai acum? Sunt sigur ca daca nu ma gandeam, nu ma schimbam in interior brusc. Si nu pierdeam la poker. Deh, taximetrist cum eram, nu le aveam cu d-astea. Nu stiam ca oamenii puteau sa ma citeasca asa bine. Mi-am revenit cand mi s-au terminat fisele si mi-am zis ca daca nu am noroc la carti, am in dragoste. Am avut. Acuma nu mai am nimic. Dar tocmai de asta am plecat in calatoria asta. M-am intors in compartiment si amandoua dormeau. A fost ceva ce nu poata fi descris in cuvinte sa o mai vad pe fosta soata cum doarme. In mintea mea au navalit amintirile... Nici acuma nu puteam sa scap de ea, nici cand ma duceam spre un loc nou, spre "o noua viata". M-am asezat langa ele si iarasi am inceput sa ascult muzica. Bateria nu a mai tinut cu mine. Spre norocul meu, s-au trezit damele care ma insoteau si au inceput sa dezmortim atmosfera cu o conversatie.


Aveam sa aflu ca de fapt ea nu se intelegea deloc cu Cosmin desi s-au casatorit "din dragoste" (fara Mircea Radu) si ca venirea mea acolo am dedus eu ca ar fi in mintea ei reluarea vechii relatii. Nu mi-a zis nimic, nu i-am zis nimic. In secunda in care am gandit asta nu vroiam nici o relatie cu nimeni, doar vroiam sa ma casatoresc din interes, pentru ca, nu stiu daca v-am mai spus, dar ca sa ramai acolo trebuia sa ai un partener, sau sa te casatoresti pe Yurikos. Pana la urma, am cazut la intelegere cu Oana si i-am zis ca vreau sa fie sotia mea, din interes. Al amandurora. Logic ca nu a avut nimic importiva. Nu stiu ce a gandit fosta si nici nu imi pasa.


Peste un timp, exa, mi-a bagat chestii de pizda penala, cum ca a fost o greseala casatoria ei cu Cosmin si ca ea de fapt pe mine ma iubeste si tot cacatu' de genu' "intoarce-te la mine". De ce, nu stiu... Nu mi-a pasat si i-am zis ceva ce mi-a zis si ea acum o gramada de vreme. A tacut si facea pe suparata. Fite de Bistrita, cum zic. Nu ma mai impresiona cu nimic. Orgoliul meu era ranit si suferea. Daca mi-ar fi zis chestia asta la 2 ani dupa ce m-a parasit, la 3, 4, 5... poate, si zic poate-ul de barbat, nu de femeie, poate ma gandeam si treceam peste... Dar acuma, nu. Azi nu. Poate vorbim maine.


Aveam in gura un gust amar dupa conversatia, daca pot sa-i zic asa, cu ea. II zic iarasi tentativa pentru ca, mai mult a vorbit ea, eu taceam si nu ziceam nimic. Ascultam si nu treceam nimic prin filtrul gandirii, imi intra pe o ureche si imi iesea pe cealalta. Cred ca daca aveam in ureche casca, se oprea in ea, dar mai bine asa. M-am dus sa beau un Schweppes. Am trantit un BRB si am iesit.

2020. Part 5.

Partea care cica ar trebui sa fie mai vesela.
Dupa ce s-a terminat tot, in mintea mea incepeau lucrurile sa se aranjeze. Totul incepuse sa aiba un sens acuma, totul parca era altfel si asta imi dadea putere sa mai sper. Inca eram cu castile in urechi. Daca Pink Floyd mi-a trezit un amalgam de stari, urmatoarea melodie avea sa-mi aduca aminte de cineva. Cineva oarecum drag mie si care a "dezertat" daca pot zice asa. Persoana respectiva... imi trezea amintiri placute si pentru prima data in viata mea m-am gandit cum am putut sa o uit. Intr-un fel ma simteam vinovat ca nu am pastrat legatura cu ea, dar... si ea m-a uitat. Din grupul care a plecat, pot sa zic ca aceasta persoana era singura cu care m-as mai intalni de placere si nu din obligatie. Eu cred ca in viata nu ne intalnim intamplator unii cu altii si avem fiecare dintre noi de invatat de la cei cu care ne cunoastem. Respectiva persoana m-a invatat sa sper. Speranta ar fi ceva care iti da motivatie sa mai continui, nu aspiratiile tale. De fapt, putem zice ca aspiratiile tale sunt niste "Sperante" pe care le doresti implinite. Si asta te face sa mergi mai departe. Sa speri si la altceva, fie la ceva nou, fie la ceva vechi, ceva la care ai renuntat de mic, ceva care la un moment dat ai facut cu drag, dar din varii motive nu-l mai ai. Si nu ma refer acuma la fotografie, arta pe care am practicat-o o gramada de vreme... Ca detectiv, trebuie sa faci poze, iar pozele astea nu transmit nimic, nu sunt pline de emotie, nu au nimic in ele. Sunt ca niste date statistice, reci si fara de suflet. Asa cum ma transformasem si eu. Rece si fara de suflet. Pentru ca imi perdusem speranta, nu mai aveam pentru ce sa lupt. Dupa ce am trecut prin atatea, am considerat ca am fost mult prea vatamat si ca ranile se vindeca prea greu. Se pare ca incet-incet, tot lucrul care m-a ranit cel mai mult s-a intors la mine. Si incet-incet, ranile simteam cu se vindeca singure, fara sa fac ceva, prin simpla prezenta a factorului care le-a declansat. Nu ma mai impresiona nimic. Si nu ma refer acuma la cazurile mele, la crimele pe care le-am rezolvat, la cadavrele pe care le-am vazut sectionate in cele mai barbare moduri, cum nici un animal nu putea sa faca asta. Nu un animal irational, ci un animal constient, un animal pe nume "Omul". Dar nu despre asta era vorba...

De continuat o sa o continui maine, tot sub numele de Part 5, dar ca update. Sunt destul de obosit si nu prea mai am asa chef, aveam o gramada de idei, dar le voi impartasi maine cu voi.

16 nov. 2010

Vecini. Partea 4.

Partea in care se apropie Craciunul iar pomul joaca rolul unui butoi cu varza. Porcul fiind vecinul de la 4. Cel cu harbul de vara trecuta. Da, da, tineti minte bine, ala cu pasaricile.

Ajung ieri acasa si dau sa intru pe scara. In fata mea coboara nimeni altul decat Coilă. Cu nevasta. Nu imi tin usa, da' oricum vroiam sa testez daca am pilit bine cheia de la intrare, ca tot ramanea agatata. Dar asta e alta poveste. Si intru si eu cu cheia mea, ca un om normal in casa scarii. Mai bine nu intram. Coilă stia ceva, stia de ce a vrut sa mai astept putin afara. Pentru ca fix in clipa in care am intrat pe usa, m-a pălit un miros naspa. Prima data am crezut ca s-a basit Coițe. A doua oara am crezut ca s-a basit nevasta-sa! Pe urma m-am gandit ca s-au basit in familie! Putea coaie in scara aia de zici ca au venit extraterestii! Am crezut ca a venit Prometeu si s-a razbunat pe noi! Scara 4 devenise noul Palermo al basinilor. Am scapat cu greu de molii de gaz si am ajuns acasa cu ultimele suflari. Pentru ca respiram in pumni. Bomba chimica, sa-ti bagi pula. Coilă spera sa se duca mirosul pana cand intram eu in bloc. Ei bine, s-a dus. Pe toata scara. :lol: . Am tras concluzia ca "o basina bine plasata la timpul ei, pălește pă cine vrei."

Dar asta nu e tot! Azi de dimineata mirosul inca era acolo. Intr-o concentratie mai mica de gaz, dar, tot se simtea. Imi era frica sa aprind lumina pe scara. Pizda masii, pai cine stie ce mananca avocatu' si facem si noi ca aia de au taiat o teava de gaz. Cu gazul neoprit. Multa minte nu se cere, prost sa fii, noroc ca esti. Totusi mi-am dat seama ca nu putea fi avocatul de vina. Ciii, un butoi cu varza. De ce? Pai simplu, oamenii mai vorbesc pe scara, deci fac curent cu usa de la intrare. Si pentru ca singurul om care putea face asta, se afla pe scara mea. Adica, damigene de vin pe balcon, cheliosi pedofili la parter, etc. Nu vorbim de Popesti. Si nici de baba nebuna care stie intotdeauna ce se intampla pe scara. Fiecare bloc/scara ii are. Vorba aia, de ma scol, pe multi am sa Popesc. Si asa a fost. Iar legat de baba care nu doarme niciodata, vorba aia: proasta satului, proasta satului, nu le pricepe da' le vede.

Si sa revenim la butoiu' nostru. E acolo, ce cacat sa va zis de el? E plin cu varza si pute! Am zis ca o sa-i fac cado intr-o zi, o flegma de Craciun. Flegma de Craciun vedeti voi, are in ea ceva special, in afara de apa si electroliti, are in ea spiritul Craciunului, spiritul cu care ierti oamenii pentru ce ti-au facut. Il iert pe vecinu' meu ca parcat pe locul meu, dar nu oricum, ci in spiritul Craciunului!

13 nov. 2010

Cum sa failezi la modul cel mai grav.

Pe sistemul "am comis-o, m-a ginit", mda, am comis-o, m-a ginit. Cine? Profa. Cand? Azi. Cum? Simplu. Relatam mai jos:

Se facea ca dau test la bio. Din genetica. Eu nu stiu d-astea. Mai era inca o colega care lipsise si dadeam test impreuna dar separat. Adica in aceeasi ora, dar in banci diferite. Eu in prima de pe mijloc, ea in a 2-a de la geam. Nu stiam nimic, m-am gandit sa copiez. De unde? De pe net! Cum? Cu telefonul! De ce? Nu am carte, nu am chef sa invat genetica masii, o sa o invat la facultate de imi sare capacu'. Eu cand copiez am o metoda proprie, nici nu iti dai seama, decat daca vii aproape de mine... Pentru ca stau picior peste picior si telefonul il tin pe piciorul drept, pe cel pe care il si indoi. Deci daca te ridici de la catedra, vezi foarte bine telefonul. Dar eu de obicei il acopar cu cotul. Acuma o sa ziceti ca am dat cu cotul in el. Nu, nu eram beat, puteam sa-mi coordonez cotul perfect peste obiectul muncii. Fix asta nu am facut. Si fix de la asta mi s-a tras. S-a ridicat profa si eu am vrut sa trag banca si incredibilul s-a produs. Pe sistemu'
Lili:cum sa iti cada ma telefonul?


Eu:rostogolindu-se!


S-a dus la mama naibii saracia. La picioarele profei ma. Fix langa ea. Du-te baaaa, nu te cred. Imping banca, dau cu picioarele, joc un fotbal commbinat cu un step cu el si il pitesc sub picioare. Bineinteles ca acolo a ramas. Profa s-a prins si daca il luam, chiar imi dadea 1, asa ca am scris din mintea mea, din auzite, ce mai stiam si eu. Colegii erau pe jos de ras... In fine.


Hai ca va pupa tata si sa nu faceti ca mine.

9 nov. 2010

Asta e un post pentru cei care s-au gandit la mine

Am ajuns azi acasa si m-am decis sa scriu si pentru voi. Pentru cei care si-au adus aminte ca ieri a fost ziua mea de nume, pentru cei care zic eu, ma cunosc destul de bine pe tot numele :D


Pentru restul, nu zic nimic, nu va port pica, nu sunt un om care sa poarte ranchiuna doar pentru un lucru minor.


Am vrut sa termin sticla aia de Teachers pe care am inceput-o anu' trecut cand am inceput sa scriu scenariul.... Dar am meditatii si nu pot sa ma duc mirosind a wiskey. Asa ca... dedic postul asta, asa cum e el, mai trist in talent, (am explicat mai sus unde este talentul meu)


Va scriu pe lista si va dedic o melodie. Asadar, pentru ca si-au adus aminte tot numele meu, pentru ca mai sunt oameni care se gandesc (chiar si din plictiseala sa intre pe FB sa cauta toti Mihaii din lista, nu Helga? :lol: glumesc :P ) dupa cum urmeaza, se striga subnumitii, in ordine alfabetica:


Andrei: Pink Floyd - Marooned


Axi: Damien Rice - 9 Crimes


Costin: Muse - Time is Running Out


Helga: Within Temptation - All I Need (vroiam sa-ti dedic ceva de la The Rasmus, dar nu am amintiri prea placute cu formatia asta)


Ichimus: Sorinel Pustiu - Bate Tarabanele ( pai se putea? )


Madalina: Linkin Park - Numb


Teo? Parca mi-a zis separat LMA, deci intra in categorie: Shakira - Waka Waka


Alfabetul s-a terminat si nu au fost multe persoane care mi-au urat un LMA.


Le dedic colegilor (cum m-au sarbatorit in grup) o singura melodie pentru toti: Travis "McCois"/"McCojones" - Billionaire

7 nov. 2010

Muzica FTW! 2

Cum tiganii sarbatoresc 3 zile si 3 nopti, petrecerea inca continua. Bineinteles, ghinionul este ca s-a suprapus cu alta petrecere din bloc, si acuma, cum ziceam in postul de mai jos... peretii chiar duduie de la dreapta la stanga. Daca vrei manele, te duci spre est, daca vrei nu stiu ce melodie underground, te cari spre vest. In nord ma auzi pe mine, eu fiind mai trist azi dupa noaptea de aseara si pt ca am mai baut iara putin, dar putin, am combinat doar bere neagra cu blonda, dar n-am nimic. Merge la mine. Asa, ziceam ca la nord ma auzi pe mine si pe Eric Calpton.


In rest, ie dă bine.

Muzica FTW!

Yea, se pare ca cineva din bloc da un mic party. Se pare ca daca nu poti sa te duci la un majorat, vine majoratul la tine, pe sistemu " Se duce Mohamed la munte sau vine muntele la Mohamed?"


"In seara asta ma simt bine si vreau sa chefuiesc."


Sa curga mynelele de la etaj pana la parter, sa urce pe sistem de la parter la etaj, sa duduie peretii de la dreapta la stanga.


Iar am baut. Si iara exista sentimente de vinovatie. De fiecare data cand te imbeti stii ca o sa regreti asta, dar totusi nu renunti pentru ca in acelasi timp iti place starea. Si in care esti si in care vei fi maine dimineata. Nu am baut mult, a fost ceva lejer, dar destul incat sa ma faca sa ma simt nasol.