27 nov. 2010

Azi va zic o poveste.

Si va zic toata povestea. Despre telecomanda mea. Care sufera enorm de sindromul datului pe jos.

Sa incepem deci:

Eu in camera, ca orice om care se respecta are boxe. De 6 kg fiecare, dar nu asta conteaza. La boxele astea am si un asa-zis amplificator/amplituner/amplicacat ca e o combina de fapt. Isi face treaba, imi place de ea. La combina, logic, am si o telecomanda. O sa ii spunem simplu Mr. T. Mr. T are 13 cm. Dimensiune mica in comparatie cu altele, cum ar fi cele de TV sau aere conditionate dar mie imi place. It fits in your hand perfectly. Parca se muleaza ea pe mana, nu mana pe ea. Si Mr. T sta cam pe unde o pun eu. Si e cuminte si nu face galagie decat cand cade. Cade cam peste tot: de pe birou pe jos, de pe pat pe jos, de pe birou pe pat, de pe birou peste alte chestii cazute pe pat sau pe jos. Uneori ies cu Mr T in plimbare. Pana pe la baie si o uit acolo. Pana in bucatarie si o uit acolo. Sau in frigider. Sau in dulapuri. Uneori pe balcon si sta cuminte, nu zice nimic. Pe scurt, cam cade pe unde o pun. Dar Mr T e genial. Ultima data cand am uitat-o in frigider a inceput sa faca fite: apasam sa fac volumul mai tare, ea nu ma asculta si il facea mai incet... Si chestii d-astea, de telecomanda frustrata si complexata. Dar mie imi place de ea. Nu prea se intelege ea cu bateriile, adica de fiecare data cand cade, ii ies. Dar e normal, adica, cine ar merge pe strada cu un fir bagat in cur?

Sec.