31 dec. 2010

Deci e timpul sa visam din nou

Ramasesem la cosmarul meu, in care eram urmarit de Trinity si labaru' ala dezbracat. Nu stiu cum se facea ca ma tot plimbam prin mall-ul ala si pana la urma, dupa ce m-am invartit ba cu mama, ba cu tata, ba si singur de credea mama ca ma facura aia piftie pe gresie, am reusit nu stiu cum sa scap si de data asta.



Episodul 3, episod in care apare in vis si Jack Coleman, un om care seamana cu un prieten de familie, mai slab, mai mic si mai fara ochelari. Si mai batran.



Nu stiu cum si nu stiu de ce, eram la o serbare. Undeva la scoala/ liceu/ facultate/ etc. (Probabil eram in locatia din primul episod, dar abia acuma eram pregatit sa infrunt cruntul adevar. Sau poate acuma imi incarcasera astia nush ce program prin creieras, ca data tot apare Trinitas aia in vis, poate eram in Metrics ) Si ajung acasa, masina aia mov inca era acolo, intotdeauna e acolo. Si mama, proasta ca intotdeauna, a invitat dușmanu' in casa. Sau cel putin asa credeam eu. Ideea e ca nu credeam in Jack. (Poate doar intr-o sticla de Jack, da' asta e alta poveste) Mi se parea un om perfid. Poate de la fata care inspira o senzatie fina de trolling, sau cine naiba stie? In timp ce vorbea el, eu tot ma gandeam cum cacat stiau astia pe unde ma duc. Adica chiar asa de idiot sa fiu incat sa nu imi dau seama ca sunt urmarit? In afara de faptul ca ala din masina mov imi spiona casa, nu aveau oamenii cum sa stie unde ma duc. Intotdeauna apareau dupa ce eram acolo. Si sa ma vezi pe mine in timp ce mama dialoga cu Gec cum cautam pe jos microfoane ascunse. Si cautam nene. Si nu am gasit nimic, asa ca m-am enervat si i-am tras aluia din masina mov o ditai bazuka in fata. Fara efect. Nu s-a intamplat nimic, mai mult, am descoperit ca de fapt Jack, chiar nu era asa de incredere cum parea (deci am avut dreptate) si ca mama e la fel de aiurea si in vis, cum e si in realitate :lol: )


Si cam atat. Asta a fost visul meu. Cred ca de fapt ordinea era Ep1, Ep3 si la final, Ep2. Eh, asta e.