10 feb. 2011

Reclamele de la metrou si Holy Valentin!

Acuma ascult RockFM. O bere ma acompaniaza. Vreau peste o ora sa ma apuc de niste teme, dar mai intai bloguiesc.

Deci hai sa vedem ce e gresit in titlu.

Reclamele la metrou. Sunt gresite prin simplul fapt ca stau la metrou si nimanui nu ii pasa de ele. Nimanui. Sunt ca niste valuri ale marii. Nimanui nu ii pasa de valurile marii. Ele vin si pleaca si asta e un ciclu infinit. Reclamele confera deci, prin definitie ciclicitate. Se considera axioma si nu se demonstreaza. Inca un lucru despre ele: sunt peste tot si totusi... nimeni nu se uita la ele! Aici unii oameni mai inteligenti ar spune ca intram intr-o contradictie cu punctul anterior, in care ziceam ca sunt exact ca valurile marii. Ok. La valuri te uiti, daaaaar... de ce? Toate sunt la fel. Adica stii la ce sa te astepti cand vezi un val! Reclamele, prin definitia lor, ar trebui sa fie captivante, interactive, daaaar nu sunt! Sunt doar monotone! Se considera axioma si nu se demonstreaza. Deci reclame=monotonie si ciclicitate.


Sf. Valentin! De mult vroiam asta! Sf. Valentin. O sarbatoare in care tu, baiat fiind, terbuie sa demonstrezi ei, fata fiind, cat de mult tii la ea. Nimic rau in asta! Doar ca:
1. Teoretic, ar trebui sa tii la ea tot timpul. Practic ii demonstrezi asta prin intermediul Sf. Valentin, sau Ziua Indragostitilor. Deci fail.
2. Conform punctului anterior, ii demonstrezi prin diferite metode:
a. metoda taranului coclit, lipsit de bani: Faaaa, esti viata mea! Sa moara mama daca nu te iubesc!
b. metoda corporatistului: Draga mea, iubirea mea, X, ti-am cumparat de ziua ta 20j de actiuni la firma Y, tocmai sa-ti demonstrez cat de mult tin la tine!
c. metoda romanticului incurabil: Primeste de la mine acest minunat si mirobolant ursulet de plus, ca atunci cand te gandesti la el, sa te gandesti la mine, si cand eu voi fi departe, sa imi tina locul. Merge. Doar daca ursuletu' e in forma de pula.
d. metoda muncitorului fara bani: N-am bani sa-ti demonstrez cat tin la tine! Taci si adu-mi o bere.
3. Se zice ca gestul conteaza. Nu intotdeauna. Se ne gandim acuma la ursuletu' de mai sus. Oh, cacat! Sa nu facem asta!

Nu cred ca poti sa demonstrezi cuiva cat tii la el cumparandu-i cadouri. De ce? Pai simplu! Daca am inteles eu bine principiul asta al dragostei, avem urmatorul lucru: nu tine de material! Dragostea se simte nu se cumpara! Asa ca... Dragii mei cititori, luati aminte:
1. Cum o fotografie face cat 1000 de cuvinte, o imbratisare si un sarut fac mai mult decat un cadou.
2. Am o problema tehnica cu florile. Se pare ca si ele au problema cu viata. Se ofilesc. Nu stiu ce sa mai zic aici. Pana de idei.
3. Cadourile. De ce tocmai acum? Adica:
 Tu stii ca tii la ea. Ea stie ca tii la ea. Ea tine la tine. De ce trebuie sa demonstrezi asta? Sau, mai bine: De ce tocmai azi? De ce numai ocazional? E o chestie care ma bate sincer. E ca si cum ai fi o cruva care se fute pe bani, adica o persoana care sta cu cineva doar din interes:
Demonstreaza-i ca tii la ea. Scenariu tipic.
Uite, iti place perechea asta de pantofi?
In mintea ta trebuie sa se aprinda un beculet si fereasca Sfantul sa nu apari pe 14 feb. cu perechea aia de pantofi ca ai belit pula la modul cel mai grav!
"Nu tii la mine! Nu insemn nimic pentru tine! Era asa de greu sa pricepi ca vroiam perechea aia de pantofi de Ziua Indragostitlor?"
Cum? Nu stii ce numar poarta? Vai de pula mea. Adica de a ta. Ai pus-o. Ai pizdit-o rau! Da' rau de tot!

Acuma, nu zic sa nu-i luati nimic, da' pula mea... ciocolata merge mai tot timpul.

Bun, acuma cititi si asta. Aveam unu care face exact cum scrie acolo. Le parasea pe toate pana in 1 februarie.

Deci: Ziua Indragostitilor e de cacat. Reclamele sunt de cacat.