29 iul. 2013

2020, partea 7

N-am mai scris de mult...

Ultima data aterizasem pe Yurikos: "Ok, hai ca n-o fi asa rau, in plm. Stau cu fosta si cu cel care a babardit-o timp de 3 luni sub acelasi acoperis. E de bine."

Dupa procedura de debarcare, mi-am dat seama ca facusem doua mari greseli. Nu vorbesc acuma de greselile din toata viata mea, ci doar de greselile din perioada recenta. Prima ar fi alegerea de a veni pe planeta asta. Mi-am dat seama ca nu asta voiam, dar era prea tarziu. M-am hotarat sa "merg cu multimea" si sa vad ce se intampla.
A doua ar fi bauta avuta in timpul calatoriei. Incepeam sa regret faptul ca am baut. Mi-am dat seama ca am facut o greseala abia cand ne-am urcat in taxiu.


Taxiul trebuia sa ne duca de la aeroport acasa. Sau cel putin in locul pe care o sa incerc sa-l numesc si eu „acasa” in viitor. Nu mai tin minte drumul catre taxi, nu mai tin minte cum am coborat din nava, cum am ajuns in taxi, tot ce retin e ca am trecut printr-o camera unde mi s-au facut ceva poze, am iesit pe usa si mi-am asteptat asa zisii prieteni. In mintea mea totul e blurry, chiar si acum cand scriu randurile astea. Incercam sa ma dezmeticesc, incercam sa fiu lucid, sa nu fac vreo gafa in taxiu, sa fie totul bine. Nu ma mai imbatasem de mult in asa hal, desi obisnuiam sa beau in fiecare seara. Probabil pentru ca bautura era la discretie in cazinoul navei, probabil pentru ca ajunsesem in momentul din viata cand nimic din jurul meu nu mai avea vreun sens si nu intelegeam ce se intampla, probabil pentru ca eu am ales sa nu mai stiu de mine tocmai ca sa nu mai tin minte cum am ajuns pe Yurikos. Da... cred ca asta era. Voiam sa fiu intr-un fel obligat sa fiu neputincios, sa ma las purtat de soarta. Daca e sa se intample ceva, atunci sa se intample fara sa influentez eu desfasurarea evenimentelor. Binenteles, nu am gandit asa de profund cand eram in cazinou. Singurul fund la care ma gandeam era al dealer-itei de la masa la care jucam la ruleta.

Mi-am adus aminte de cazinou. Am dus mana la buzunarul stang al pantalonului. E locul in care de obicei imi pun portofelul. Aproape ca am avut un soc cand nu l-am gasit. Am simtit niste hartii, in schimb.

-Unde mi-e portofelul?
-E la mine, stai calm.


Aparent ii dadusem Oanei portofelul meu. Am scos hartiile din buzunar. S-au dovedit a fi niste banuti castigati la ruleta. Chiar daca ii daduseam Oanei portofelul, imi luasem niste bani la mine.

-Numara... Nu mai stiu sa numar la ora asta.

Imi ia hartiile, le numara. Imi sopteste la ureche: 28072.

-Si e bine?
-Shhh. Taci!
-O sa tac daca imi spui cand ajungem la casa voastra.
-O sa fie si a ta... Nu mai avem mult, doua strazi si am ajuns.


Nu stiam ce inseamna suma de 28072, nu stiam de ce mi-a spus Oana sa tac, sau mi-a soptit suma, nu stiam ce inseamna alea 2 strazi, dar dupa discutia avuta, ceva se intamplase. Fie ca era bine, fie ca era rau. Alea doua strazi mi s-au parut extrem de lungi. Poate pentru ca atunci cand esti beat totul din jurul tau se misca cu repeziciune si tu simti cum timpul zboara ma lent, poate pentru ca distanta chiar a fost destul de lunga, poate pentru ca nu aveam ceva la care sa ma gandesc, mintea mea fiind intoxicata cu alcoolul pe care-l bausem pe nava.

Am coborat intr-un final din masina si m-am trezit in fata unui bloc imens. M-am indreptat spre usa, am intrat pe usa si Oana mi l-a aratat pe Cosmin. N-am vrut sa vorbesc cu el, din doua motive. Primul ar fi starea in care ma aflam. Nu ca mi-ar fi rusine sa vorbesc sau sa ma afisez beat in societate, dar nu cred ca mai puteam scoate vreun cuvant inteligibil pe gura. Probabil aveam nevoie de subtitrari ca sa ma inteleaga lumea. Si chiar daca nu aveam nevoie, al doilea motiv era ca singurul cuvant pe care puteam sa-l spui lui Cosmin era „Muie”. Cuvantul asta e imprimat undeva in subconstientul meu, imposibil sa-l uit. Nu aveam nimic cu el. Nu il cunoscusem niciodata pe acest Cosmin, dar probabil instinctul imi spunea sa ii zis „Muie”. M-am indreptat spre lift impreuna cu Oana. Ceilalti au zis ca ne asteapta in restaurant. Am urcat in mai putin de o secunda. N-am avut timp sa schimb doua cuvinte cu ea.
Dupa ce am iesit din lift, mi-a deschis usa apartamentului.


-Asta e apartamentul nostru.
-Apartamentul nostru? Sau al tuturor?
-Al nostru. Tuturor, adica. Hai intra!


Primul lucru pe care l-am remarcat a fost mirosul. In apartament se simtea un aer plin de alcool, parfum de dama Pret-a-Porter si usturoi. Nu stiu daca mirosul de alcool era iesit din mine, daca usturoiul era in inchipuirea mea, dar stiu sigur ca parfumul era Pret-a-Porter. Avem mult prea multe amintiri, placute si neplacute ce acel parum mi le trezeau. Imi era imposibil sa-l uit sau sa-l incurc cu altceva.

-Vad ca fosta inca mai foloseste Pret-a-Porter, asa-i?
-E de fapt al meu, spuse Oana. Fosta il detesta. Am dat putin prin camera pentru ca ni s-a terminat deodorantul de apartament si...
-... Si ai vrut sa acoperi mirosul de usturoi.
-Da... Dar nu-ti inchipui ca mirosul de usturoi e de la usturoi. E de la aerul conditionat. S-a defectat acum cateva saptamani si n-am avut nici timp si nici bani sa-l reparam. Apropo de bani...


Se indreapta spre mine.  Intre timp ma asezasem pe pat dupa ce ma luase ameteala cand am privit pe fereastra. Aparent eram la o inaltime destul de mare. Imi intinde banii si portofelul.

-Pune-le si tu pe masa, te rog. Sau ai grija de ele in continuare. Nu am chef acuma de asta.
-Bine, dar...
-Pe masa!



S-a asezat pe un scaun, in fata mea. Statea in mana cu portofelul si banii.

-Trebuie sa-ti zic ceva...
-Stiu... Promit ca o sa ma comport cat pot eu de civilizat cand o sa coboram sa ne vedem cu Cosmin. Iti promit ca n-o sa fac circ si o sa incerc sa nu ma dau in stamba, dar lasa-ma sa imi revin. Inca nu cred ca m-am trezit destul.
-Si asta voiam sa-ti spun, dar e ceva mai important de atat.


Imi flutura banii prin fata si ma intreaba:

-Tu vezi asta?
-Ce sa vad? Banii? Da, ii vad. Nu prea bine, dar ii vad.
-Ce ai tu aici sunt bani internationali. 28 de mii. 28 de mii! 28!!!
-Asaaaa, continua.
-Bani internationali sunt o moneda de schimb noua.
-Incerc sa inteleg.
-Cum sa te fac sa intelegi? Un ban international inseamna aproximativ 100 de Euro.
-Asa.
-Tu nu intelegi, nu?
-Fata mea, la ora asta si in starea in care sunt tu incerci sa ma inveti chestii noi si total straine. Spune ce vrei sa spui. Nu mai fi asa criptica, nu e cazul in situatia de fata.
-Ai 2.800.000 Euro. Nu stiu de unde ii ai, nici nu ma intereseaza. Trebuie sa intelegi un lucru, insa: esti foarte bogat. Pe Yurikos moneda de schimb se numeste Ali. Un Ali inseamna 0.12 Euro. Un Euro inseamna 9 Ali. Tu ai aproape 3 milioane de Euro. 27 de milioane de Ali. Suna frumos? Iti zic eu ca suna. Poate nu pare mult, dar trebuie sa ma crezi ca este. Salariul aici e de 70 de Ali pe luna. O paine costa 0.1 Ali. Sau 10 Centali.
-Zi-mi cat e un pachet de tigari, sau o sticla de bautura.
-Un pachet de tigari costa 1.3 Ali. Bautura depinde...
-Deci practic acest Ali e ca un leu mai fraier. De zece ori mai fraier ca leul nostru. Interesant. Atunci hai sa-ti spun eu altceva: sunt mai bogat decat crezi tu. Cred ca am bani sa cumpar toata planeta. Sau poate nu. Dar economisirile mele din tara vad ca sunt bune la ceva.


Am tacut amandoi. Eram invaluit in Pret-a-Porter. Desi aveam amintiri majoritatea placute cu acest parfum, niciuna nu avusese asa impact ca pana cum. Parca in ciuda faptului ca amintirile neplacute ale acestul parfum avusesera un grad de impresionare mai mare asupra mea, simteam ca ceea ce urma avea sa fie o amintire placuta ce va sterge toate neplacute. As putea spune chiar ca mirosul era orgasmic. Chiar orgasmic...

M-am trezit intr-un alt miros. De data asta era cafea.

-Ai facut cafea?
-Da... Ma gandeam ca vrei sa bei dupa. Vrei o tigara?


Trecuse ceva timp de cand nu mai fumasem tigari. De obicei preferam traucuri, dar heh, am zis da.

-Cat e ceasul? Ce naiba s-a intamplat? Am lesinat sau am dormit?
-Am dormit amandoi. Trebuie sa ne vedem cu Cosmin. Hai bea niste cafea si pe urma sa mergem jos. Ne asteapta lumea de 2 ore.


Am fumat. De cafea nu m-am atins. Nu imi placea cafeaua. Nimic nu se compara cu Numarul 6.

-Ce bine am dormit, sa-mi bag pula.
-Ti-ai bagat-o destul. Bea din cafea si hai sa mergem.
-In primul rand, nu imi place cafeaua. In al doilea rand, daca imi zic si beau ca sa ma trezesc din betie, desi eu cred ca acuma sunt bine, nu o sa mearga. Trebuie sa lasi alcoolul sa curga prin tine, sa se consume tot si abia apoi o sa te trezesti. Deci lasa-ma dracu’ cu cafeaua si da-mi sa beau ori apa minerala, ori suc de portocale, ori o bere, sa ma dreg.
-Esti nesimtit. Bere bei jos. Hai odata!
-Intotdeauna sunt nesimtit, in caz ca nu ti-ai dat seama.



Oana a murmurat ceva. N-am auzit prea bine, dar mi-am dat seama cam ce a spus, asa ca i-am replicat:

-Sa stii ca si eu am facut greseli in viata, nu esti singura.
-Nu e vorba de asta.
-Bine. Hai sa mergem jos.


Am aruncat o ultima privire pe geamul apartamentului.

-La ce etaj suntem?
-135. Inainte sa plecam, vreau sa te rog ceva. Ajuta-ma sa sterg niste filmulete.
-Ce filmulete?



M-am dat de la geam si m-am indreptat spre Oana care statea in bucatarie cu un laptop in fata.

-Trebuie sa sterg niste filme. In casa noastra se inregistreaza tot. Asa a vrut Cosmin. A zis ca e mai bine asa. Numai el stie userul si parola de la camerele video. Poti sa ma ajuti?

M-am uitat lung la ea, ca si cum imi vorbea o limba straina. Daca erau 3 lucruri pe care stiam sa le fac cel mai bine in viata, unul din ele era calculatorul. Celelalte doua erau bautul si condusul, dar niciodata impreuna. Eram mahmur si voiam sa ajungem jos mai repede. Simteam o anumita tensiune in atmosfera, nu stiu de ce. M-am chinuit putin sa intru pe contul lui Cosmin, dar pana la urma am reusit.

-Poftim, sterge ce vrei.
-Trebuie sa sterg filmele astea, nu vreau sa le vada Cosmin.
-Sincer, nu ma intereseaza. M-ai rugat sa te ajut, te-am ajutat. Nu vreau sa stiu mai multe detalii. Sterge-le si hai sa mergem.


Am iesit amandoi pe usa apartementului si am pasit iar in lift. De data asta am reusit sa o intreb daca in blocul asta exista scari. S-a uitat la mine si a zambit.

-Scari iti trebuie tie acuma...

Nici n-a terminat bine de spus propozitia ca usile liftului s-au si deschis. Nu stiam unde se afla restaurantul. Nu stiam unde se afla ceilalti. Nu stiam cat timp trecuse de la prima intrare in liftul ala ce ce duce pana la etajul 135 in mai putin de o secunda, timpul pierdut sau petrecut in apartament. Nu stiam daca ceilalti inca ne mai asteapta. Tot ce stiam la momentul respectiv era ca m-am lasat condus de Oana.
Ma durea prea tare capul si voiam prea tare sa beau o cola sau un suc de portocale. Nu voiam sa stiu ce se intampla in jurul meu, cel putin nu pana eram total treaz. Nu de alta, dar aproape orice informatie noua si neinteresanta invatata in timpul unei mahmureli se pierde. Cel putin in cazul meu asa era.
Am preferat sa ma las purtat de soarta. Am luat-o de mana si m-a adus inaintea unor usi inalte ce pareau au a avea incrustatii de metal. Dupa usi mi-a spus ca era restaurantul.

Birou 2013

Azi vom afla de ce Office 2013 suge pe bani grei. Si cand spun bani grei, ma refer la bani grei.


Am incercat sugesiile date de habarnistii de pe net. Disable hitnting si HW acceleration. Am incercat combinati cu setarile astea. Am re/setat ClearType. Nada.


27 iul. 2013

400

Cica asta e postul cu numarul 400.
5 mai 2009. Atunci s-a nascut blogul meu. Dupa 4 ani si ceva, uite ca avem si 400 de postari.
N-a fost nimic calculat, asta s-a nimerit sa fie postul cu numarul 400.

Voiam sa scriu ca mi-am luat alta tastatura si aseara am asistat la o discutie interesanta despre carti online/informatie online vs. hartie.

Dar meah, nu mai am chef.

10 iul. 2013

Mai bine nu

Daca ti-ai facut blog ca sa ajungi vedeta, pentru vizualizari sau unici, cum e vorba in blogosfera, mai bine n-o face. Mai ales daca nu stii despre ce vorbesti...

Cica avem pe cineva nou in lumea Linux si si-a facut blog omu'. Incearca sa dea sfaturi, ca incepator, altor incepatori.

Pentru mine treaba asta suna fix asa: "mi-a zis mie un meserias ca nu e bine sa faci X in programul ala" sau "mi-a zis un mester ca nu trebuie bootat de pe USB, ca se poate strica calculatorul". Ultima
fraza e pe bune, am citit-o aseara.

Dar revenind la oile noastre. Nu e problema ca te iei dupa habarnisti, e problema cand habarnistii cred ca ce fac ei e bine si posteaza link-ul (probabil crezand ca ajuta pe ceilalti). Bine, nici aici nu
e o problema asa mare daca nu l-ar spama.

Publicitatea agresiva pentru mine inseamna doua cuvinte: de cacat. La fel ca si produsul la care ii faci reclama sau il lauzi. Daca esti bun, lumea va auzi de tine. Daca oferi ceva bun, lumea va veni la
tine, fara ca tu sa iti faci reclama. Iti vor face altii.

Asa ca am doua sfaturi pentru astia ce si-au facut blog ca sa spameze cu link-uri catre niste articole ce sunt la fel ca blogul si ca scriitorul. (de cacat):

- lasati pula din gura. Probabil v-ati saturat si voi.

- renuntati la formule de inceput ca "Salut preteni!". Probabil ti-ai adus aminte de mine de pe vremea cand o futeam pe ma-ta-n cur si de aia ma consideri prieten. Nu suntem.

A se considera un pamflet. Orice asemanare cu realitatea este o pura coincidenta, bla, bla, bla. Stiti restul.

1 iul. 2013

E iarasi timpul ala.

Da. E iara timpul ala din an cand compar Linuxul cu Windows.
Yep. Probabil v-ati saturat de postari de genul asta, dar inseamna ca stiti ce simt eu cand folosesc Windows.

O sa incep cu cea mai recenta problema, intalnita astazi: setarea unui IP fix pe o placa de retea. Ori sunt eu prost, ori nu mai stiu sa umbu in Windows, dar concluzia o trageti voi dupa ce vedeti poza de jos:

Deci ce trebuie sa fac mai exact? Ca sa instalezi un device in Windows, stiu ca trebuie sa instalezi driverul, nu? Driverul e luat de pe site-ul Intel, prin programelul lor in Java, de descopera automat ce ai prin sistem.
In fine. Windows.

Pe urma, am incercat sa deschid un drive virtual (pentru ca abia in windows 8 poti monta ISO-uri) si m-am lovit de eroarea asta:


Nu inteleg ce inseamna. Ma enerveaza acel returned, in special. Ma astept sa returneze ceva, un numar de eroare (returned 127 sau -1 sau codul de -ETIMEDOUT din windows), ba chiar o alta eroare, dar aparent operatiunea a returnat "".

Imi porneste pe zi ce trece mai greu sau are momente cand zboara la boot, si nu stiu de ce se comporta asa sau ce sa-i fac. In Linux (instalat pe un HDD de 5400rpm) am viteza de pornire constanta. In Windows am zile cand porneste in sub un minut, in alte zile depaseste un minut. Si din pacate am din ce in ce mai multe zile cu boot de peste 1 minut. Nu pricep de ce... Am crezut momentan ca e pe duca HDD-ul. Nop. E in stare perfecta.

Fragmetarea HDD-ului. Exista si pe Linux, nimic de zis, dar... nu ca pe Windows fratele meu. HDD defragmentat ieri:

E de la cacatul ala de NTFS. Pur si simplu n-am facut nimic intesiv pe partitia de sistem, doar browsing si... browsing. Yep. Windows.

In Linux am fisierele temporare (/tmp) puse in RAM. Pentru ca acolo trebuie sa stea fisierele temporare, nu? Ca la restart sa se stearga. In Windows ai nevoie de un programel pentru chestia asta. Am dat de el intamplator din cauza ca m-am gandit sa vad ce inseamna inscriptia Xfast RAM de pe placa de baza. Programelul ala face un block device in RAM. Practic e ce se intampla in Linux, dar cu un program ajutator.

Nu pot seta scheduelerul pentru operatii de scriere/citire. Cand scrii/citesti de pe un stick USB ce nu e USB3, o faci pe sistemul FIFO/LIFO, adica pe un fel de stiva unde fiecare fisier e citit/scris pe rand, dupa o coada, coada in care sta fiecare fisier. Asta e limitarea USB-ului 1/2. E bidirectional, dar numai dupa ce s-a terminat scriere/citirea intr-o anumita directie. E ca un pai in care poti sa sufli sau sa tragi, dar nu in acelasi timp. De asta s-a si inventat UBS3 si ai viteze asa mari pe el. Odata pentru ca ai paralelizare, iar a doua oara pentru ca ai alt tip de scriere/citire. Suna logic daca stai sa te gandesti putin. Paralelizarea permite scrierea in acelasi timp a fisierelor, deci -> viteza mai mare la transfer.
Pentru ca nu are rost sa folosesti un schedueler complex pentru USB-uri (ar influenta chiar negativ) vreau sa setez un schedueler simplu, cum e noop in Linux. Nop. Nu pot.

Spatiul ocupat...
Mi-a incaput un Linux in 10GB (fisierele de sistem) si 20GB fisiere personale. Si nici astea nu sunt pline, ci am ocupat doar 50% (5GB) din /root si 5GB(25%) din /home.

In Windows dupa cum se vede, am ocupat tot 50%, dar din 50GB. 25GB sunt dusi pe nimic. Hai sa zicem ca am Photoshop-ul si Office-ul instalat, dar mai mult de 5GB nu ocupa astea. Hai sa zicem ca inca 10GB sunt ocupati de programe/userdata, etc. 25-15=10GB. Tot e mult 10GB pentru un OS, din moment ce Linuxul imi incape in 5, cu aproape aceleasi programe (fara office si photoshop).
Ma rog. Mie tot Windows-ul mi se pare ca mananca cel mai mult.

Imi lipsesc utilitarele mele din Linux.
N-am dd, n-am nmon, htop, iotop, bwm-ng. Am interfata la unele din ele, dar nu asta e ideea.
N-am by default wget/curl/ncdu, etc... Ma rog. Am cygwin, dar nici acolo n-am tot ce imi trebuie.

Am instalat Linuxul in 27 de secunde. Ma rog, doar baza.


Practic aveam un sistem folosibil dupa 27 de secunde. Hai sa zicem a a mai durat juma de ora pana am pus un user, pana am bagat interfata si ... am setat totul pe placul meu. Ma roog, maxim o ora.
In Windows am stat juma de ora numai la instalat de drivere.
Si vorbind de drivere:

In Linux am totul intr-un loc. Intr-adevar, ai nevoie de drivere in Linux, dar nu trebuie sa alergi dupa ele, doar daca vrei. In special se intampla sa vrei drivere proprietare pentru placa video. Dar si alea sunt in repo si nu trebuie sa le iei de pe site.
Update-ul programelor e tot din repo, etc. Mai multe detalii aici.

Bun. Si acuma vine intrebarea evidenta:
Merita sa piratezi? Hell yea. Sa platesti pentru un sistem de cacat e o prostie.