2 nov. 2014

Mihuț

Ba, trebuie s-o zic si pe asta. Nu face parte din povestile mele obisnuite, dar merita scrisa. Nu e amuzanta, iar cine nu vrea sa citeasca ceva cu un plot twist sa se opreasca dupa fraza asta.

In vara anului asta (2014), impreuna cu un prieten am decis sa facem un mic proiect foto. El a pus mana pe un 5D, eu cu 450D-ul meu, el se juca cu 55-250-ul meu (pe un 650D cand inca nu imprumutase 5D-ul) si eu imi faceam de cap cu 50-ul lui. S-au aliniat cumva planetele si timp de vreo 2-3 saptamani cam tot ieseam din doua in trei zile sa pozam oameni prin Bucuresti, sau orice ne trecea prin cap. Am dat si peste Mihaita ala de mi-a reabilitat mie apartamentul impreuna cu cacaciosul de Riță. (nu mai gasesc acum postarea, dar sunt sigur ca v-am zis de el)

Dar nu Rita e in centrul atentiei aici, ci Mihut. In timp ce ne plimbam noi in vara asta cu aparatele de gat, ne-a abordat unul pe strada, ca sa-i facem si lui o poza, ca n-are nici o poza buna si ne-a vazut pe noi cu aparate profi si vrea o poza si ca ne da un suc daca ii facem o poza, si sa il scuzam daca e prea direct si pula mea. A turuit omul toata fraza aia de sus, fara punct, fara virgula. Am stat putin, ne-am gandit, amicul meu a pus mana pe aparat si l-a pozat pe Mihut. Dupa aia Mihut a tot vrut sa ne cumpere un suc, o bere, o ceva de la un magazin ca i-am facut poza. Omul era cam cocalar, dar se vedea ca era cocalar doar la exterior, la interior era un adevarat "var" sau chiar "frate", dar tot intr-un mod coca. Evident ca un suc sau o bere sau o ceva de la magazin e prea mult pentru 20-30MB cat avea poza cu el, asa ca amicu' l-a refuzat. Au facut pe urma schimb de facebook, dar doar numele (ca nu isi stia adresa de mail, sau nu stia ce e ala mail, nu mai tin minte exact) si aia a fost. Ne-am vazut in continuare de drum. Ne-am mai intalnit pe urma cu el, dupa vreo ora-doua pe la metrou la Universitate si asta a fost ultima oara cand l-am vazut si il vom vedea.

Urma sa ne intalnim cu cineva in dupa-masa aia si n-am avut timp sa-l cautam pe facebook foarte bine. L-a gasit intr-un final gagica amicului, cand ne-am intalnit cu totii in seara respectiva. Amicul i-a dat poza, apoi i-a dat add ca s-a gandit ca mesajele ii ajung in Others si Mihut nu stie sa umble pe facebook intr-un mod asa de avansat. I-a trimis poza intr-un mesaj privat si aia a fost.

A mai trecut ceva vreme si vine si ziua lui Mihut. Ii apare lui nenea de i-a dat add notifcare pe facebook. Intra de curiozitate pe profilul lui sa vada ce cocalari i-au scris pe perete, si da peste asta:


Evident ca la inceput am crezut amandoi ca e la caterinca. Apoi, am cautat mai jos in timeline si am dat peste asta, la o poza mai veche:



Si am ajuns la concluzia ca omu' a dat ortu' popii. Mihut a luat un bilet doar dus, spre Belize. Nu pare omul care sa posteze des pe FB din ce se vede pe timeline, dar a facut o pauza cam lunga...

Sincer? Imi pare rau pentru el, dar cel mai rau imi pare ca omul chiar nu avea nici macar o poza calumea. Toate erau facute cu telefonul. Va dati seama ca singura si ultima lui poza de calitate a fost aia facuta de pretenasu'? Singura poza calumea pe care nici macar n-a vazut-o! E sort of sad daca stai sa te gandesti. A fost prima si ultima data cand Mihut s-a intalnit cu un 5D si imaginea lui s-a imprimat pe senzorul unui aparat adevarat.

RIP Mihut.

10 oct. 2014

Pe stop

Timpul ala al lunii. Cu totii il cunoastem.
Este timpul pentru a face de cacat un anume sistem de operare. N-o sa spun exact care. Nici nu o sa includ Windows-ul de data asta. Ah. Stai. Prea tarziu.

Sa incep cu inceputul sau cu sfarsitul? Ambele sunt la fel de epice, dar o sa incep cu sfarsitul de data asta.

Am instalat W8.1 luni. Azi am avut timp sa ma ocup de el, asa ca evident, am inceput sa instalez 1-2 programele ce poate imi sunt folositoare. Nu ca as petrece mult timp in W8 ca sa fac ceva important, dar nu se stie niciodata cand vrei sa vezi un filmulet ce are nevoie de VLC.
Imediat dupa instalarea oricarui sistem, obisnuiesc sa fac update. Dupa cateva restarturi, am reusit sa instalez toate update-urile pe care mi le-a dat Factura Porti, inclusiv W8.1 update 2. Singurul lucru nou pe care l-am vazut a fost ca mi-a adaugat un Market in taskbar. Si ca poti sa inchizi aplicatiile din celalalt meniu start dintr-un X, care inainte nu aparea. Daca tot am un Store de unde pot sa iau aplicatiile, am zis sa instalez VLC-ul direct de acolo, sa nu stau ca la versiunile vechi de Windows cu exe-uri. Asa ca am cautat VLC in magazin, am gasit si am instalat. Din pacate VLC-ul din store e pentru interfata Metro (sfinte cacat, cineva chiar a facut o interfata de tableta in W8) deci nu si pe gustul meu, ca nu am ecran cu touch pe PC. Asa ca am vrut sa-l dezinstalez. Sfinte cacat la puterea 2! Aplicatiile Metro sunt total diferite de cele normale si nu apar in uninstallerul de aplicatii normale. (Bun venit in ani '30, M$. Cand o sa faci si tu un manager de pachete cum au toate sistemele din anii 70-80 incoace?)
Asa ca ne intoarcem in Metro si incercam sa dezinstalam de acolo. Merg cu mouse-ul peste VLC si tin apasat pe el. Nimic. Tinand apasat incerc sa misc tile-ul. Se misca si aparent il pot repozitiona, dar nu imi apare nicaieri o optiune sa il dezinstalez. Il fut in toate colturile, dar degeaba. Observ un mic minus in coltul din dreapta si il trag acolo. Imi zic ca aia e. Minusul inseamna ca vrei sa scapi de tile. Dar nu. Minusul nu inseamna ca vrei sa scapi de tile, ci sa faci mozaicul curului Metroului mai mic. Sfinte cacat! Nu merge sa-l deinstalezi?!? Cum naiba? Si ma gandesc sa dau click dreapta pe tile, ca poate merge. Apare un meniu in care poti alege sa dezinstalezi programul. Cand era mai simplu sa incluzi programul in uninstallerul pe care-l stie toata lumea, Microsoft reinventeaza roata. Si o face patrata.
Acum eu stau si ma gandesc: cum cacat dai click dreapta pe tableta? Adica doar nu stie ecranul ca nu folosesti index-ul ci degetul mijlociu, nu? Ca daca ar sti si eu as avea W8 pe o tableta, as lucra numai cu degetul mijlociu, ca sa-o arat degetul tot timpul.

O alta chestie, dar nu e legata de W8, ci de PowerShell: poti da `ls` in PowerShell, dar nu recunoaste -a sau -l. Afiseaza by default -a si -l, dar as prefera sa nu o faca. Whatever. Aici deja fac fite.

Si acum inceputul:

Mi-a trecut o idee nebuneasca sa incerc ArchLinux cu Unity. Si am reusit. Pentru asta am avut nevoie de vreo 10GB din partitia C a Windows-ului. Am partitionat bine SSD-ul si nu am nevoie de Windows pe SSD din moment ce il folosesc doar pentru jocuri, asa ca am zis sa-i tai partitia. Evident ca a facut fite si n-a mai pornit dupa resize. Nu e panica, se modificasera UUID-urile si GRUB-ul nu gasea UUID-ul de pe care sa incarce Windows-ul. Asa ca am intrat in Ubuntu si am updatat grub-ul. De data asta a pornit saracia de Windows, doar ca imi intra in recovery orice i-as fi facut. Am incercat sfc, dar zicea ca o reparare e deja programata si ca sa dau restart. Degeaba dadeai restart, ca tot in recovery mode intra. Am incercat un checkdisk din recovery, a reparat el niste chestii pe acolo, dar degeaba. Am facut tot posibilul sa nu reinstalez Windows-ul, dar nu s-a intamplat cum am vrut eu.
Asa ca plm, hai sa formatam si sa reinstalam. Daca tot suntem la capitolul asta, hai sa instalam W8.1, sa vedem cum arata tehnologia anilor 90. (*)
Format, selectat partitia -> pula. "We couldn't create a new partition or locate an existing one.". Cautat pe net textul, lumea zicea ca trebuie selectata partita ca activa. Deschis diskpart, futut tabela de partitii, restart in Linux, refacut tabela, restart in DVD-ul de Windows ( pe care n-am putut sa-l fac sa booteze de pe un stick USB, vezi asterisk-ul), setata partitia cum zice lumea pe net, aceeasi problema. Cautat iar solutii peste solutii, toate duceau la aceeasi rezolvare: setata partitia ca fiind activa.
M-am gandit apoi sa-l pacalesc si sa instalez Windows-ul direct de pe HDD. Same shit. Mortii lui. Nu voia si basta. Te caci in el de Windows. Eu instalez Linux-uri fara sa am nevoie de interfata sau mouse, cu scheme de partionare si partitii aflate pe HDD-uri diferite si cacatul asta de Windows nu voia sa se instaleze pe un singur HDD, pe o singura partitie (si primara, si prima).
Asa ca faci ce face orice om normal: apeleaza la un mester care se pricepe la calculatoare. Ah. Stai. Eu sunt ala. Si ce face mesterul? Injura. Ca un birjar. Uneori si mai rau. Uneori isi ia etichetele cu MORIN (mori in pula mea) si le lipeste pe DVD-ul de Windows. Si pe urma se culca. Si cum nimic bun nu se intampla dupa ora 2, dupa ora 2 mi-a venit solutia: HDD-ul pe care incerc sa instalez nu este primul in ordinea de boot. Asa ca ma trezesc dimineata, pun HDD-ul primul in BIOS, voila, totul a mers. De ce nimic bun nu se intampla dupa ora 2? Vezi inceputul (sau de fapt vezi sfarsitul)

Bonus:



Bonus 2: * Windows 10 vine cu desktop-uri virtuale, chestie ce exista pe alte sisteme de operare inca din anii 90. 


23 sept. 2014

Nexus 5 (2)

Cand am prezentat m-am laudat in primul post cu telefonul, reusisem sa scot 14 ore de baterie si 4 ore jumatate de ecran. Asta s-a intamplat cu kernelul stock.

Cu kernelul stock, telefonul are inclus in el un binar numit MPDecision (Make Poor Decision) care iti porneste/opreste nucleele procesorului atunci cand nu e nevoie, ca sa nu stea toate nucleele pornite tot timpul.
Cu kernelul preluat de mine pentru polish, aveai un replacement in-kernel pentru MPDecision. Acest replacement nu era pe gustul meu. Aveai tot timpul pornite doua nuclee. Nu e rau pentru performanta, dar chiar e nevoie de asta? Pe langa alea doua nuclee pornite tot timpul, hotplugerul nu era chiar asa destept. Simtea load, pornea si ultimele doua nuclee. Chiar daca in cod scria ca se porneau pe rand, in orice aplicatie as fi masurat, nucleul 3 si 4 porneau cam de fiecare data impreuna. Chiar e nevoie de asta?
Am incercat sa modific codul, mi-a iesit ceva, dar tot nu era pe gustul meu. Asa ca am implementat (a se citi introdus din alt kernel) un alt hotplugger. Foarte misto. Destul de bun, poti seta tu cate nuclee sa iti porneasca, destul de dragut, etc.

Dar am spus ca as vrea sa incerc un kernel si cu ce a gandit qualcomm: mpdecision. Asa ca am scos toate hotpluggerele din config, am activat mpdecision, am modificat ramdisk-ul pentru a porni binarul dupa ce booteaza telefonul si l-am testat timp de cateva zile.

Rezultate:



Pretty cool, right? Eu asa zic. O zi de cand am incarcat telefonul, si 4 ore jumatate de ecran, adica cat am scos si cu kernelul stoc ca timp de ecran, doar ca am putut avea telefon vreo 10 ore in plus.


20 sept. 2014

31 mai/1 iunie

Ziua/zilele in care totul s-a schimbat. Ziua in care nimic n-a mai fost la fel, si totusi totul a fost ca inainte. Ziua in care franco n-a mai fost franco.


Nu credeam c-o sa ajung pana aici. Nu credeam c-o sa pot duce toata treaba asta. Nu credeam c-o sa ma descurc.

Poza de jos inseamna ca am derivat din derivatul meu tras din franco. Asta s-a intamplat pe 19 septembrie. Ziua in care big-bum n-a mai fost big-bum.


10 aug. 2014

Cum era sa mor

Postul face parte din categoria vecini.

Vecinii din ultima postare au plecat. Am avut intre timp niste manelisti pe care i-am potolit intr-o sambata dupa-amiaza si luni dimineata cu niste muzica adevarata.
Acum au venit unii care au un copil. N-o sa mint sa spun ca imi plac copii, pentru ca nu e asa. Nu-i urasc, dar nici nu ma omor dupa ei. Imi plac copii atunci cand indeplinesc urmatoarele conditii:

  • nu sunt ai mei
  • nu plang
  • sunt fete si au 17 ani, 365 de zile, 23 de ore, 59 de minute si 59 de secunde
Serios vorbind, imi plac copii altora, atunci cand sunt cuminti. Daca sunt in metrou sau undeva in autobuz si aud pe unul ca plange sau e razgaiat, imi vine sa arunc un bocanc, ori in el, ori in parinte. Depinde acum si de varsta. Daca e inca la o varsta frageda inteleg ca nu poti controla plansul si doar il urasc pe respectivul copil. Daca e mai maricel si plange prin supermarket ca nu-i cumpara mama nu stiu ce porcarie (are o criza de tipul #firstworldproblem) imi vine sa arunc doi bocanci: unul in parinte ca nu si-a educat animalul si unul in animal. Dar nu asta e ideea din spatele povestii.

Cum spuneam, la parter au venit in locul manelistilor, doi porumbei cu un porumbel mai mic. Am acceptat faptul ca de cand s-au mutat copilul lor plange mai mereu. Nu sunt chiar asa de hater. Situatia e ok. Dar m-am panicat de moarte cand am vazut caruciorul porumbelului.

Cand intri la mine in bloc, exact in partea stanga unde s-au mutat vecinii noi, e un mic intrand pentru spalatorie, separat de restul scarii printr-o arcada. Dupa intrandul ala e usa apartamentului lor. Distanta dintre arcada si usa apartamentului e destul de mare incat sa incapa... sa zicem un carucior de bebelus. Nimic rau in asta, nu? Asa am zis si eu. Doar ca...

Vin acasa intr-o seara. Casti pe urechi, muzica buna. Scot cheile din buzunar, deschid usa blocului, intru in bloc, urc scarile pana la parter, se aprinde lumina (senzori) si primul lucrul care-mi sare in ochi e carutul porumbelului. Carut care avea pe el o mica papusa. Si in secunda aia am crezut ca mor. In secunda aia m-am panicat si cred ca mai aveam putin si tipam ca o fetita. M-am cacat pe mine. N-am mai gandit timp de cateva sute de milisecunde. Practic m-am blocat ca-ntr-un film horror foarte prost. Cred ca mi-a stat inima in loc ceva timp. Inima mea e posibil sa fi sarit o bataie in momentul ala.

Nu ma sperii usor. Si ma sperii doar atunci cand o fac. Nu mi-e frica de ganganii, mi-e scarba sa le ating. (nu si cu bocancul). In fine.

Mi-am revenit, am urcat scarile, mi-am vazut de viata mea, pana cand a doua zi se repeta povestea. Si a treia, si a patra. A 5-a zi nu mai era papusa, dar tot m-a panicat carutul. Am vrut sa le zic sa-l bage in pizda ma-sii in casa, sau in spalatorie, sa nu-l mai lase afara, dar cand m-am intors a 6-a zi acasa, carutul era pus mai inspre usa lor, nu inspre arcada. E inca acolo si probabil o sa ma panicheze iar intr-o seara, dar pana acum a fost totul ok.

Mai am o postare promisa. Va pupa tata!

5 aug. 2014

Cum sa te faci cu pizza gagicilor

Acum ca v-am atras putin atentia, e vorba de pizza. Aia de o mananci. Ah... stai.
E vorba de alimentul meu preferat, ca sa nu se creeze confuzii. Ah... stai.
Sa trecem peste introducere si sa trecem direct la fapte. Ah...
Orice as face, nu pot sa fac postul asta sa nu sune imputit, cum ar spune americanul.

Eram in Auchan. (sfinte cacat, pana si asta suna aiurea) Si cum mi-o ardeam eu prin Auchan (...) mi-am adus aminte ca aproape de fiecare date cand am mers acolo, mi-am cumparat pizza de-a lor. Si am zis sa imi fac un fel de obicei si sa imi cumpar o bucata (sau doua) si de data asta.

Ma indrept spre fundul magazinului (ma jur ca asta e limba romana) unde gasesti de obicei pizza si vad o mica coada: un mosulica, una cu sotul (sotul urma sa apara mai tarziu) si ma-sa si un loc liber ce urma sa-l ocup eu. Ma uit in vitrina: o felie de pizza. Una singura. Imi zic in sinea mea ca trebuie sa stau linistit, ca astea din fata mea nu au cum sa-si cumpere o singura felie, ca vor mai multe si cum nu erau mai multe felii, or sa renunte la idee. Ma asez in spatele lor (intelegeti voi) si aud discutia lor, moment in care ma panichez. De ce? Pentru ca aud cum familia nu se poate hotari daca sa ia pizza sau nu.

Deci alea stateau la coada pentru pizza. Eu stateam la coada pentru pizza.
Pizza era doar una. Noi eram doi.
Eu voiam pizza. Ele voiau pizza.
Pizza voia sa fie mancata doar de una din persoanele ce stateau la coada.
Din ecuatie rezulta ca cineva trebuia sa plece cu pizza si cineva trebuia sa plece de la coada. Si nu voiam sa fiu eu cel care pleaca de la coada. Nu azi. Azi nu. Azi luptam pentru ceva. Azi luptam pentru pizza.

War mode engaged. War mode fucking engaged. Nu era ziua in care cineva sa-mi fure pizza. Nu era ziua in care pierd. Nu era ziua in care sa te pui cu mine pentru o bucata de pizza. Azi nu. Azi castigam.
Asa ca ma rup de coada si ma duc langa mosulica sa ma prefac ca sunt interesat de niste chiftelute. Mosulica isi ia ciorba, eu ma duc imediat in locul lui si o intreb pe vanzatoare daca ma poate servi si pe mine cu o felie de pizza. Practic am taiat coada si fata gagicilor. Moment in care vanatorul (ele) au devenit vanate. Sau vinete de nervi. Probabil e mult spus, cert e ca alea au plecat. Si daca nu eram 100% sigur pana acum ca voiau pizza, tocmai apare barba-su si intreaba pe soata si soacra daca n-au mai luat pizza. Nu prea.

Putem sa privim lucrurile in felul urmator: nu erau hotarate pentru pizza aia. Pizza aia nu era destinata lor. Au lasat Universul sa decida pentru ele. Eu am decis ca nu trebuie sa ia ele pizza, ca o iau eu. Rezulta ca eu sunt Universul. Eu le-am facut Destinul in secunda aia. Eu le-am schimbat cursul vietii in momentul in care am hotarat sa ma bag in fata lor. Eu sunt Destinul lor.

In postul urmator aflam ca si Universul sau Destinul pot face infarct.

I'm fuckin' back (eu fut spate)

N-am mai scris de mult timp. In mare parte pentru ca "chestii" nu tocmai placute, dar tocmai pentru ca din aceleasi "chestii" am decis sa revin pe scena. Mai ales ca sunt citit de 2-3 persoane in plus fata de cati ma citeau acum 5 ani.

O sa aflam in postarile urmatoare cum am furat o pizza si de ce era sa mor din cauza vecinilor. Si cum poti sa-ti pui in valoare corpul si sa profiti de situatie. M-am simtit putin whore-ish si gay in momentul ala, dar a fost in avantajul meu.

Postul asta e ca un fel de intro, ca un fel de "primul post" dupa o perioada de pauza. O sa fie dureros sa scriu din nou (daca n-o folosesti se astupa), dar sper sa ma descurc cum o faceam la inceput. Un cititor (aparent si bun prieten) mi-a adus azi aminte ce bun eram acum ceva timp. Isi pusese ca status pe Facebook o fraza dintr-un post al meu. Asa ca am decis sa incerc sa fac ceva in seara asta: sa violez internetul. (Vezi titlul)

Momentan ne aflam aici:

Berica. Check
Muzica. Check
3 povesti de scris. Check.

Nu cred ca or sa fie toate povestile gata in seara asta, dar una sigur o sa fie. Nu stiu exact care, nu m-am hotarat inca, toate sunt la fel de bune (ca mine) si la fel de nebune (ca mine) in acelasi timp.

Ne revedem in urmatorul post. (nu din ala biseriscesc/bisericos/whatever)

1 iun. 2014

2020, posibil partea 8

Au trecut cam 8 luni de cand n-am mai scris la 2020. Partea a 8-a, 8 luni trecute. Coincidenta? Nu cred.
O sa fac curat intr-o zi. O sa imi copiez toate partile intr-un document si o sa le verific si corectez. Nu sunt coerente ideile, au unele lacune, (si eu m-am pierdut putin pe alocuri) dar mie unul imi place ce a iesit. Eu unul m-as citi daca as scrie o carte. Stii vorba aia "scrie cartea pe care ai vrea sa o citesti"? Nici eu nu o stiu. O inventez eu acuma.
Pentru cei care au uitat de la ce a inceput tot, "Un fost coleg mi-a spus ca unele povesti de aici sunt putin fabulate. Eu i-am spus ca nu e adevarat, tot ce s-a intamplat este real, doar ca eu atunci cand scriu, o fac intr-un mod in care atrag cititorul. (pe scurt, i-am zis ca sunt doar inmugurate ici-colo)". 
Asa ca, dupa 4 ani (8/2, coincidenta? Nu cred.) si 8 parti, m-am hotarat sa spun exact cum sta treaba exact cu povestea, pentru ca in viata mea de elev am urat doua chestii: Poezia lui Eminescu atunci cand vorbeste despre o anumita femeie, pentru ca vezi dom'ne, nu stim sigur daca e Veronica Micle sau nu, si povestirile lui Ion Creanga, pentru ca la fel, nu stim daca el e protagonistul sau nu. C'mon, dude... Mie imi este destul de clar cine spune "Nu stiu altii cum sunt, dar eu...". Clar nu e Ion Creanga. E nepotul unui unchi indepartat al verisorului de grad 3 a lui Eminescu.
Evident ca atunci cand scrii despre ceva, ori fabulezi extrem de bine (vezi Stapanul Inelelor) ori o faci la nivel mediocru, cam cum o fac toti autorii din manualele scolare, ori iti povestesti viata si iese un best seller. Eu am ales sa le fac pe toate trei, ca sa iasa un hibrid: sa fabulez, sa introduc chestii ce mi s-au intamplat pe bune(nu chiar, o sa explic mai jos) si sa scriu la un nivel mediocru.

Astea fiind spuse, we have this:



[...]Am preferat sa ma las purtat de soarta. Am luat-o de mana si m-a adus inaintea unor usi inalte ce pareau au a avea incrustatii de metal. Dupa usi mi-a spus ca era restaurantul.
Ne-am apropiat de usi. Acestea s-au deschis, lasand in fata noastra un imens spatiu, plin de mese si candelabre. Restaurantul semana mai mult ca dintr-o scena de bal, nu ca un loc in care lumea vine sa manance. Atmosfera selecta, muzica de restaurant, lumini colorate, etc. Vedeam totul in HD si nu stiu daca era de la oboseala, alcoolul ramas in mine sau combinatia celor doua. Am ramas placut impresionat si mai ales, fara cuvinte. Un lucru foarte bun, zic eu, in special ca am auzit o voce de barbat care parea ca vorbeste cu mine:
 

-Salut, tu trebuie sa fii noul venit! Ma numesc Cosmin.
 

Ma intorc spre locul de unde a venit vocea, intind mana si pe gura imi iese cea mai proasta expresie pe care as putea s-o spun vreodata cand intalnesc prima oara pe cineva:
 

-Mu...lta incantare, Cosmin. Ma bucur sa te cunosc!
 

Stau putin si cuget aspura cuvintelor mele si imi spun in sine: "Mai prost decat "Incantat", dar mai bine decat "Muie Cosmin". Apoi, fara sa-mi dau seama, eram deja asezati la masa. In dreapta mea statea Oana. In stanga mea... Cosmin. Un adevarat cliseu, dar asta e viata.
 
Fiecare si-a comandat ce-a dorit, mai ales ca am spus ca fiind prima data iesit in spatiu, fac eu cinste. Fiecare radea, fiecare glumea, fiecare isi vedea de treaba lui. Ma simteam inconjurat de o gramada de lume, si in acelasi timp, singur si gol. In afara de singuratate, nu mai aveam nici un sentiment in mine, nici un gand in cap, nimic in fata ochilor, nu auzeam nimic. Timpul parca se oprise in loc si eu eram intr-un fel de coma. 
M-am ridicat si m-am dus la bar. Ceilalti n-au simtit faptul ca am plecat. Mi-am cumparat o sticla de whiskey si am cerut un pahar. Am inceput sa sorb din licoarea care mi-a fost prietena in toti anii ce-au trecut. Ma uitam in jurul meu. Priveam la restaurant ca si cum te uiti la un obiect oarecare pe care l-ai mai vazut de mii de ori: nu-l analizezi, nu incerci sa-l retii pentru ca deja il cunosti. La fel ma uitam si la sticla de whiskey si la pahar... Stiam fiecare bucatica din sticla, stiam fiecare bucatica din pahar, fiecare aroma sau miros. Stiam ca am o problema. Stiam cum sa o rezolv. Si in acelasi timp, nu voiam. 
Am mai stat putin la bar, m-am ridicat, am luat sticla cu mine si am iesit din restaurant. Am fost pus in fata unei alegeri: usa liftului care ma ducea spre apartament sau usa care dadea in strada. Am ales sa ies din bloc si sa ma sui intr-un taxi. In taxi m-am gandit sa ma duc inapoi spre aeroport sa ma intorc la "acasa" pe care-l stiam eu, dar am decis sa spun soferului sa mergem la un hotel. 

A doua zi, ma trezesc cu 18 apeluri pierdute. Era Oana. M-a sunat in disperare de la ora 7, afland ulterior ca la ora aia s-au hotarat toti sa plece "acasa". 18 apeluri pierdute in 3 ore jumatate e un record, tin sa zic. Suna iarasi. Raspund:
 

-Unde esti? Ce faci? Toata lumea e ingrijorata! De ce ai plecat? Cand ai fugit de langa noi?
-Toata lumea e ingrijorata? Cand am plecat? Nu prea se leaga intrebarile astea. Cel putin nu in mintea mea. Daca lumea era ingrijorata ca am plecat, trebuia sa va dati seama cand am disparut, nu? De ce am plecat? Vezi raspunsul anterior si o sa-ti dai seama.
Am raspuns cam acid. Probabil din trei motive. Sau doua, ca sa nu dau vina pe saraca sticla goala. Primul ar fi ca m-a luat prea repede la intrebari. Nici nu eram trezit bine si deja incepusera intrebarile. Al doilea motiv: intrebarile. N-a observat nimeni ca am plecat de la masa. Si chiar daca asta n-ar fi o problema, ca poate m-am dus la baie sau whatever, dar n-a observat nimeni ca am plecat de tot din restaurant. 
-Cand te intorci? Unde esti?
-O sa vin imediat.
-Te descurci? Esti bine?
-Sunt bine. N-am nevoie de oameni sa-mi poarte de grija. Dupa cum vezi, daca ma lasam in mana voastra si mi se intampla ceva, probabil acum eram deja mort. Daca ieseam la o plimbare pe strada si eram impuscat, puteam sa-mi pun mai multa baza in atacator, care probabil se gandea daca m-a omorat sau nu.

Am decis sa termin conversatia. M-am dus la receptie, am predat cheia si am luat un taxi spre casa.


Acuma, intrebari si raspunsuri:

Exista persoanele astea? 
Nu chiar. Adica a fost o singura persoana dupa care e axat primul capitol si mai e si al doilea capitol, cand a aparut Oana, dar nimic din ce am scris aici nu e real si nu asa s-a intamplat. Evident, avem nume schimbate, scene diferite, o gramada de metafore si am extrapolat situatia in care ma aflam eu in vremea aceea.
"Secretara" mea e plecata acum in lume, iar de "Oana" nu mai stiu nimic. Deja am spus prea multe. Restul de nume nu exista.

Situatiile descrise sunt reale?
Nu chiar. Mi-am dorit mereu sa fiu detectiv sau agent secret/CIA/FBI/KGB, dar nu destul de mult incat sa devina realitate. Mi-ar fi placut sa am o viata dubla, in care sa trebuiasca sa omor sau sa spionez raufacatori si cand ajung seara acasa, sa imi iubesc sotia si copiii, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dar asta se datoreaza filmelor vazute la TV. Nu e ceva realizabil.
Povestea se baza in primele capitole pe lucruri ce oarecum mi s-au intamplat. 15-20% e presarata cu adevaruri (chiar daca nu s-au intamplat exact asa), restul sunt chestii inventate. As putea sa spun ca anumite situatii din viata m-au insparat si eu mi-am creat o realitate alternativa, in primele capitole. Restul e cancan.

Exagerezi cu bautura si in viata reala?
Nu stiu. Nu cred. Nu ca in poveste. Nu. Nu beau zilnic (sau chiar daca o fac cand am pofta, nu beau mai mult de o gura sau doua), iar cand beau, nu mai fac cum o faceam inainte. Daca e un lucru pe care-l fac si in poveste si in RL, atunci e asta: imi place sa beau singur. Doar ca nu sunt trist cand o fac, sau nu beau de suparare.

Esti prost?
Dă.

Ti-ai dori sa se intample asa cum ai scris in poveste? Ti-ar placea sa fi tu personajul principal?
Nu. Si nu. Vezi mai sus ce-am spus despre meseria de detectiv.
Nu mi-ar placea se se intample ca in poveste, pentru ca, in primul rand, nu stiu ce sfarsit va avea. In al doilea rand, e un cliseu. Un mare cliseu. E o telenovela. Dar eu unul o citesc cu zambetul pe buze.
Nu mi-ar placea sa fiu eu personajul principal, vezi primele capitole. C'mon. Stiu unde duce asta, stiu exact cum a fost adevarul. Iar daca vreau sa fiu personajul principal, ar trebui sa schimb povestea. Si nu vreau.

Te-ai gandit vreodata ca ai probleme cu capul?
Am zis vreodata ca nu am?

In incheiere, ce ai de spus in apararea ta?
Suge-o, Ramona!

4 ani

Am împlinit 4 ani, pe 5 mai. Adică acum o luna.
În curând, sper ca in seara asta, sa scriu o noua parte din 2020.
Mpoa mpoa.

12 apr. 2014

Nexus 5

Un fel de review mai amanuntit (nope) fata de ce am facut aici.

Ce imi place:
- Nexus 5
- Nexus 5
- Nexus 5
- Nexus 5
- Nexus 5

Ce nu imi place:
- probabil bateria. Si-au batut joc, sincer. Puteau sa-l faca putin mai gros si sa-i bage una de minim 2500mAh. Se rezolva cu un kernel custom.
Nu e rau, totusi.




Altele:
- rosul pe care l-am luat e... rosu fosforescent. Rosu neon. Mai mult portocaliu in lumina puternica. Dar in doua zile te obisnuiesti cu oamenii care se uita la tine ca la ultimul travestit.

- butonul de power se misca "in gol". Butoanele de volum nu. Pe mine unul nu ma deranjeaza, dar am auzit oameni care vad asta ca pe ceva naspa.

- ecranul are o tenta galbuie cand ai luminozitatea spre minim sau cand privesti din unghiuri mai ciudate. Dar... e IPS LCD, nu LED. Si tenta galbuie nu e asa pronuntata cum tipa lumea pe net. Mie mi se pare OK sa nu mai fie necesar sa instalez f.lux sau EasyEyez. Dar nu spun ca tenta nu exista. Apropo de ecran. Ce am primit noi de la cel.ro, avea un display aiurea rau. Lipsea contrastul, culorile erau cam spalacite, etc. Am aflat ca exista mai multe tipuri de display-uri in N5. Noi am primit unul cu Gamma de 1.8. Eu am unul cu Gamma de 2.0-2.1 si are contrast si culori normale. S2-ul mi se pare acum suprasaturat. Dar e o chestie de obisnuinta si gusturi. Preferam totusi sa nu existe tenta galbuie. Dar se rezolva si asta, nu e panica.

- sunetul/difuzorul se aude mai incet ca la S2, dar cel putin aud un pic de bass si nu are un sunet metalic. Mi se pare totusi ca inaltele lipsesc, dar mediile si basul sunt pronuntate destul de bine. Sunetul nu e chiar puternic, dar compenseaza prin vibratii. Daca la S2 doar auzeam apelul, la N5 il si simt.

- nu sunt extrem de multumit de guvernatorul default din kernel (de aia vreau sa si schimb kernelul). Am doar 3 frecvente folosite cel mai des (300Mhz, 1.2GHz si 2.2GHz) si mi se pare ca scaleaza mult prea repede la o frecventa prea inalta. Evident, se rezolva cu un kernel custom.

- rootarea dureaza mai putin de 25 de secunde. 3 comenzi scrise in terminal si ai root.

- e extrem de fluent in animatii, mereu. Nu exista sa se impotmoleasca pe undeva. Si nu e datorita GPU-ului (450MHz, maxim) si nici datorita procesorului, ci pentru ca e Androidul cum l-a vrut Google, am impresia. Adica aveam 440MHz pe S2 si OC de 1.4GHz, dar chiar si cu ROM cusotm sau stock, animatii date la 0.5x, whatever, nu exista Project Butter. Si nici in alte telefoane nu am vazut. Ma rog, poate putin pe la HTC, dar in altele (si ma refer in special la Samsung aici) nu am vazut.

Un fel de unboxing:








Si cateva poze facute cu el, ca tot se plange lumea de camera. Pentru mine camera e fix pix, iar la calitate mi se pare asemanatore cu S2-ul, poate in unele cazuri chiar mai buna. Legenda e sub poza (daca e), iar ultimele doua poze sunt facute una cu S2 si cealalta cu N5. Nu stiu care e care.

Photosphere

HDR+ activat

HDR+ dezactivat






21 mar. 2014

Timpul pentru floricele de porumb

In postul asta e vorba de Popcorn Time si despre oamenii idioti.

Pe scurt, aplicatia face stream unor filme de pe Internet. Aplicatia nu e ilegala, streamurile si site-urile de pe care le descarca sunt.

Pe lung: se cearta lumea si dezvoltatorii proiectului au hotarat sa-l abandoneze pentru ca sunt niste idioti ce nu au habar de legislatie. Din fericire abandonat inseamna ca nu mai lucreaza ei la proiect, nu ca e mort, dar sa parasesti proiectul pentru ca ai tu impresii, atunci inseamna ca esti prostanac si nu-ti pasa...

Problema sta in felul urmator:

Before Popcorn:
Pe internetul asta exista niste site-uri de pe care te poti uita gratis si ilegal, prin streaming, la filme. Ilegal pentru ca site-ul nu are drepturi de difuzare a filmelor respective. Din moment ce continutul ajunge cumva la tine ( in exemplul nostru printr-un browser), atunci inseamna ca cineva, cumva, a facut posibila citirea continutului respectiv.

After Popcorn:
Se citeste paragraful de mai sus si se inlocuieste browser-ul cu alt program. Gen Popcorn.

Cumva, nu stiu cum, s-a ajuns la concluzia ca aplicatia respectiva e ilegala. Care aplicatie? Browser-ul, nu e evident? De ce? Pentru ca prin el te uiti ilegal la filmele alea, asa-i?
Eu cred ca browserele ar trebui sa fie ilegale, la fel cum se spune ca si Popcorn e ilegal. Pana la urma, ambele fac acelasi lucru: streaming de pe site-urile respective.

Care e problema mea, de fapt?
Problema mea e ca daca eu as lucra la un proiect, nu m-as caca in el, pentru ca unor oameni li se pare ca e ilegal. De ce? Pentru ca in primul rand e munca mea. Si nimeni nu imi spune ce sa fac cu munca mea. In al doilea rand, a lucra la ceva nu e ilegal. Chiar daca acel ceva il considera o persoana ca e ilegal. Vorbesc strict de aplicatii cu care poti vedea/descarca continut ce e intr-adevar ilegal.
A detine sau a crea o aplicatie ce e un fel de wrapper pentru un browser nu e ilegal. Pentru ca de exemplu Popcorn e o particica mica dintr-un fel de browser. Deci ar trebui sa spui ca si browser-ul in sine e ilegal, din moment ce indeplineste functii chiar mai complexe ca Popcorn.

Hai sa va dau un exemplu: scriptul asta. E ilegal? Nope. E la fel de legal ca un browser. Practic, in loc sa folosesti un browser sa descarci aplicatiile, folosesti scriptul meu.
E ilegal sa il utilizezi sa descarci continutul de pe site-ul respectiv (Aptoide)? E la fel de legal ca site-ul. Adica nu prea. Dar asta nu imi face mie proiectul meu automat ilegal. Eu doar am folosit alte metode, mai usoare pentru a demostra ca se poate si altfel, nu neaparat cu un browser sau o aplicatie pentru telefonul mobil. Scriptul in sine nu are fix nici o problema. Folosirea lui pentru a descarca continut ilegal e o problema. Asta e de fapt ilegal. Folosirea lui.

In caz ca nu v-ati prins inca, sa dam exemplul clientilor de torrente. Nu sunt ilegali. Dar sa descarci continut ilegal, este.

Si cu asta e gata postul...

19 mar. 2014

Nimic bun nu se intampla dupa ora 2.

Pentru cine nu stie, citatul e din serialul (devenit acum telenovela) How I met your mother. Si am o problema cu el. Ah, si se refera la 2 noaptea.

Da, e un citat fals, da putea sa zica regizorul orice ora, si da, chiar vreau sa-l comentez.

Prima mea problema e asta: dupa ora 2 urmeaza ora 3. Apoi 4, 5, 6, si restul zilei. Daca ma iau dupa citat, atunci nimic bun nu se intampla toata ziua. Si nu am o limita superioara, asa ca o sa prespun ca citatul e valabil de la prima ora 2 imediat dupa ce te-ai nascut, pana cand te duci sa vizitezi Belize.

O alta problema, e ca e fals (evident, dar simteam nevoia sa spun si eu asta). O mare parte din activitatile pe care le-am facut dupa ora 2 au fost benefice intr-un fel sau altul. Am luat decizii de viata dupa ora 2. Am avut petreceri ce au tinut dupa ora 2. Am lucrat pana dupa ora doua. (Nu vreau sa-mi aduc aminte de ziua in care mi-a facut crash Premiere pana la ora 1 si am stat la randat pana la ora 5 dimineata)
La naiba, chiar si ideea asta cu postul de-l scriu acuma mi-a venit aseara, dupa ora 2.
Si nu cred ca a fost o idee proasta. Poate doar foarte proasta.

So yeah. This is it. Asta a fost tot postul.

13 mar. 2014

Am iesit afara

Si nici nu era sa ma pizdesc cu un sofer de autobuz. Pe scurt, nu mi-a deschis usa in statie, decat dupa ce am insistat.

Pe lung:

Cobor din metrou, urc spre statia de autobuz. Astept la semafor, si prind un timp mort in intersectie, deci traversez si in statie vad autobuzul care imi trebuia mie. Statea in statie, cu usile inchise, in fata lui fiind masini oprite la semafor. Practic si el astepta la semafor. Din spatele meu alearga niste pustani de liceu, voind si ei sa se urce in acelasi autobuz. Ajung cu 2-3 secunde inaintea mea, ii bat oferului in usa sa le deschida si lor. Eu deja ma pregateam sa urc in autobuz, iar soferul nu vrea sa deschida. Mai bat liceenii in usa, soferul nimic. Mi-am bagat picioarele, le-am zis sa-mi faca loc ca rezolv eu si ma indrept catre usa soferului.
Ajuns in fata usii, bat si eu, si nu se intampla nimic. Nu ma baga nimeni in seama. Hopa. Nu e bine. Sunt invizibil si totusi sunt viu si mare. Deci sunt ignorat. Ceea ce iarasi nu e bine. Asa ca bat iarasi, mai insistent ca prima data. Se uita la mine, imi zice nu stiu ce (chiar n-am auzit) si ii spun "Sunteti inca in statie..." La care soferul imi da replica: "Sunt obligat sa iti deschid tie?" Nu stiu coaie. Tu ce crezi? Cam da, zic eu. Adica esti in statie. Nu te deplasezi. Semaforul e inca rosu, ai cam toate variabilele ce iti indica faptul ca poti sa deschizi usa fara sa disturbi in vreun fel traficul, sau pe altcineva chiar si din autobuzul ala care era jumatate plin. Nu stiu ce sa zic, dar parerea mea e ca esti sofer de autobuz, autobuz ce transporta oameni. Sunt om, sunt in statie, deci da, trebuie sa imi deschizi sa ma transporti pana unde vreau eu, ca de aia iti platesc salariul. De aia vine nenea controlor si imi da amenda cand nu am bilet sau abonament, sa ai tu bani ca sa ai ce sa caci dimineata cand intri in tura. (Nu numai de asta, dar ai prins ideea) Probabil ca esti intr-un fel obligat sa deschizi usa daca esti in statie. Nu ti-am spus sa-mi deschizi dupa statie, inainte de statie, in intersectie, sau la semafor. Pentru ca stiu ca nu ai voie si-ti scade din salariu. Pentru ca singurul loc in care ai dreptul sa imi deschizi, fara ca tu sa patesti ceva naspa cu salariul tau este statia de autobuz. Deci da, esti obligat sa imi deschizi usa.

Evident, nu i-am zis tot textul asta. M-am rezumat la un simplu "Da! Acum deschide!" Am urcat, i-am spus "Multumesc" si pe urma el ma face nesimtit. Adica tot eu sunt nesimtit. Pentru ca ce? Pentru ca nu m-am pus in fata autobuzului ca sa fac poze la numar, la figura si la cum stateai in statie cu usile inchise? Pentru ca nu ti-am facut reclamatie desi as putea sa o fac chiar din comfortabilul meu scaun de 400 de lei, pentru ca a trimite o reclamatie in anul 2014 e la un click distanta? De asta sunt nesimtit? Pentru ca puteam sa scriu reclamatia de pe telefonul meu overclockat la 1.4GHz ce ruleaza ultimul Android, chiar din autobuzul pe care-l conduceai, si n-am facut-o? De asta sunt nesimtit?
Nu stiu coaie. Eu zic ca nu sunt. Eu zic ca sunt chiar foarte simtit ca nu depun o plangere. Chiar ar trebui sa imi multumesti ca n-am facut tot ce am insirat mai sus. Cum tu n-ai vrut sa apesi un buton ca sa deschizi usa de prima data, eu as fi putut sa apas unul sa-ti fut putin salariul. Ar trebui ca tu sa-mi multumesti mie, ca scriu asta doar aici si probabil n-o sa ajunga prea departe. Spre binele tau, ar fi bine sa fie asa. Pentru ca sunt atent la detalii. Stiu cu ce haine erai imbracat. Stiu ce pantaloni aveai. Stiu si culoarea ciorapilor, pentru ca aveai pantalonii prea scurti si se vedeau cum iti ies ciorapii din pantofii aia negri peste care clar n-a trecut numai timpul, ci au trecut si o gramada de brigazi. Si mai ales, iti tin minte mecla. Si cum n-ai intors-o catre mine in timp ce umblai cu mainile pe sus, la radio. Asa ca eu zic sa-mi multumesti.

Si acuma pentru cei care or sa spuna ca "poate a avut o zi proasta, poate nu era in toane bune, poate e prost platit si s-a saturat, etc": Nu.
A avut o zi proasta? Nu era in toane bune? E prost platit?
1. Si ce plm? Care e problema? Pe sistemul asta putem spune ca un medic care a avut o zi proasta si nu era in toane bune in timpul unei operatii iti poate taia un deget. Pentru ca s-a enervat pe tine ca nu aveai unghia taiata la degetul ala si nah, era si in toane proaste, a avut o zi grea, mai e si prost platit. Plm. Are voie. E bine? Nu cred.
2. Nu e vina mea ca e el prost platit sau e in toane proaste sau i-a murit cainele. Nu imi pasa. I don't give a fuck. Mi se rupe mie. El imi ofera mie un serviciu. Un serviciu pentru care platesc bilet sau abonament. Un serviciu in care "comfortul transportului se regaseste in costul calatoriei", dupa cum spune tanti pe televizorul ala din autobuze. Deci practic eu finantez RATB-ul platind "taxa de calatorie", iar ei imi vand un serviciu. Serviciu ce sunt obligati sa il ofere cetatenilor prin faptul ca exista platitori de taxa de transport. Daca ceva se intampla si serviciul respectiv nu poate fi oferit, din diverse motive, atunci am platit taxa degeaba. Corect? De ce sa dau banii pe RATB daca nu ma pot urca in autobuz, cand pot sa iau un Taxi?
Deci practic, eu, platitor de taxa de transport (in cazul meu abonament) nu ma pot folosi de serviciul oferit de RATB pentru ca nu ma pot urca intr-un autobuz pe jumatate gol, oprit in statie, cu usile inchise, pentru ca un pularau nu vrea sa-mi deschida usa, sa beneficiez de transport pentru care am platit. Aha. Pentru ca Romania. Norocul lui a fost ca a deschis intr-un final, ca altfel il puteam da in judecata, pe langa faptul ca as fi depus o plangere.
A venit la serviciu? Atunci isi lasa acasa toate cacaturile ce nu sunt importante si relevante pentru restul lumii pe care o transporta si isi face treaba. De ce? Pentru ca daca avea o toana proasta sau nu avea chef, lipsea in ziua respectiva de la serviciu. Nu stiu cum. Nu imi pasa cum. Concediu, sunat seful, facut schimb de ture, whatever. Daca era asa de grav ce se intamplase inainte si/sau se saturase asa de rau de a fi sofer, atunci cerea o zi libera. Sau si-o facea. Dar in niciun caz nu-si varsa nervii pe cei care n-au vreo vina.
3. Esti sofer de autobuz. Si nu-ti convine. Wow. Ce-o sa faci? Eu zic ca "altceva" e cuvantul pe care-l cauti. Nu zic sa-ti schimbi domeniul. Zic doar sa te faci alt tip de sofer. De TIR, de microbuz, de taxi, de pizza, de plm. Nu-ti place ca RATB-ul te plateste cu putin, ai conditii de munca naspa. Nu te pune nimeni sa muncesti la RATB, seriously. Nu te pune nimeni sa transporti oameni. Poti incerca sa transporti marfa, de exemplu. Si cum banuiesc ca ai o anumita experienta in domeniu, nu ar trebui sa-ti fie greu sa-ti gasesti ceva, daca vrei. Zic si eu ca mai multa incredere are o firma intr-un sofer cu sute de mii de km condusi decat in unul ce si-a luat carnetul acum 2-3-4-5 ani. Varsta n-ar trebui sa fie o problema in domeniul asta, pentru ca experienta are un rol destul de important. Eu unul n-am vazut persoane mai tinere de 30 de ani la volanul unui TIR sau autobuz...

So yeah. TL;DR: mi se rupe mie ca ai toane proaste. Esti sofer de autobuz? Scrie ca singurul loc unde poti deschide usa este in statie? Te regasesti in statie? Deranjezi traficul daca deschizi usa? Daca nu... imi deschizi usa.

5 mar. 2014

Ce conteaza?

Sunt chestiile astea mici ceea ce conteaza. Detaliile care par nesemnificative. Detalii care fac UX-ul ceva mai placut, mai special, mai altfel, mai ingrijit. Detalii ce iti dau impresia ca cineva s-a ocupat de niste chestii mici si e o pierdere de timp, dar tocmai chestiile alea mici iti creaza senzatia ca nu s-a facut rabat la calitate.

Si ca sa va prindeti despre ce e vorba, patru poze:







Prima poza: terminalul e idle, in standby. Asteapta input.
A doua: terminalul ruleaza o comanda. Se observa lucrul asta din doua mici detalii: Butonul de inchidere a ferestrei are un mic punct, ceea ce ne atentioneaza ca ceva inca ruleaza in fereastra. Ca sa stim exact in ce tab ruleaza, ne apare o pictograma de incarcare, ca pe Youtube.
Poza trei: Punctul negru pe butonul de inchidere a ferestrei, un clopotel care indica din ce terminal vine sunetul (Terminal bell) si daca vrei sa inchizi tab-ul terminalului, esti prezentat cu acelasi punct in loc de butonul de inchidere al tab-ului, in loc de X-ul din poza 4.

Misto, nu? Sa vad atentia asta pentru detalii in Windows. Nu vorbesc de 8, unde a fost mai simplu sa trecem cu un rulou compactor peste tot UI-ul. Nu vorbesc de 7, unde singura inovatie de la Vista a fost... nimic. De fapt, in 7 aveai interfata Vista calcata cu fierul. Nu mai erau chestii asa rotunde, nu mai aveai gradient in bara de start, etc. Si nici de Vista, unde desi totul era frumos, mergea prost pe un Quad si pica atunci cand ti-era lumea mai draga. Si nici de XP, care expira peste o luna. Nici nu cred ca pot sa vorbesc de Windows, sincer.

4 mar. 2014

Experienta mea cu Internetul in ultimii 3 ani.

Am avut seara de lucrat cu niste baze de date si cu niste CSV-uri nu m-am saturat. Mi s-a parut destul de interesant si am zis ca as putea sa fac ceva practic cu informatiile aflate ieri.

Asa ca m-am dus pe speedtest.net si mi-am facut export tuturor testelor de viteza, de la inceputul crearii contului, pana ieri seara. Adica de pe 6.03.2011, pana pe 3.03.2014. Aproape 3 ani. Trei ani de teste de viteza, 675 de rezultate, un fisier CSV.

L-am luat, l-am importat in Megashit Excel in Mac (daca pici cand incerc sa mut un chart in alt sheet, ma pis pe tine Microsoft Office) si am facut cateva chestii:

- media download-ului
- media upload-ului
- media latentei
- doua chart-uri cu cate teste din alea 675 au o anumita viteza (upload, download), ca sa putem spune ca "de obicei am avut acces la internet cu viteza de X MB/s" si unul cu latenta.

Pentru ca nu am cum sa am viteza de 0MB/s si pentru ca imi trebuia un numar intreg sa pot calcula o aproximatie, am folosit functia ROUNDUP din Excel. Asta inseamna ca tot ce era intre 0.00 si 0.99 s-a facut 1. La fel si cu latenta. Aici a fost mai simplu, ca nu prea am avut latenta 0, si chiar daca am avut-o, se poate considera ca intra in eroarea modului de functionare a lui Speedtest.

Destula vorba, acum pozele.

Viteza de download pe parcursul a 3 ani, 675 de teste
Viteza de upload pe parcursul a 3 ani, 675 de teste

Latenta pe parcursul a 3 ani, 675 de teste



Medii

Ce e de mentionat:
- nu este viteza Internetului de acasa, este viteza a tuturor device-urilor care au fost conectate la contul de Speedtest si de pe care s-a rulat un test de viteza. Asta inseamna ca in lista apar si date de la conexiunea 3G, wireless-ul din alte locatii, etc. Adica oriunde am facut un test de viteza, acesta s-a inregistrat si a contribuit la statistica.
- ce apare ca 1,2,3..13 in pozele cu viteza, sunt MB si sunt cuprinsi intre 0-1, 1-2, etc si se citeste in felul urmator: din 675 de teste, am avut 216 cu viteza de download de 4MB/s, sau cuprinsa intre 3-4MB/s.

Alte poze, direct de pe Speedtest:

Download

Upload

Puteti vedea si cel mai bun rezultat ever, in dreapta: 12.6MB/s download, 9.51MB/s upload. Viteza de acasa, se duce undeva intre 8-10MB/s (down/up), dupa cum puteti vedea si din grafice.

Alte mentiuni: n-am calculat timpul sa fie aproape 3 ani de la primul test. Asa s-a nimerit.

24 feb. 2014

Timpul ala al lunii

Probabil deja ati ghicit care e. Daca nu, va zic eu: e timpul sa comparam niste sisteme de operare. De data asta, o sa avem un nou candidat: Mac OS. Mai exact, OS X Mavericks. Nu stiu daca are sens sa-l comparam cu Windows-ul, dar probabil o s-o facem.

Sincer, nici nu stiu cum sa incepem, dar sunt sigur ca v-ati obisunuit cu postarile mele. De vreo doua saptamani si un update nereusit la Trusty Thar, m-am facut pe PC cu un Hackintosh. Ah, update-ul care mi-a "stricat" sistemul a fost ieri. Aparent e un bug pe undeva, dar nu ma prind exact pe unde. Nu asta e important.

Am instalat OS X 10.9.0 si l-am updatat la 10.9.1 din App Store. N-o sa zic de instalare, de probleme la bootloader, ca sunt specifice configuratiei mele. Fac chainloading din grub in bootloaderul de OSX, detalii, detalii.

Comparat cu Windows-ul: il pisa in cur. De la timpii de pornire (apropiati de un Linux), la functionalitate si robustete. Si da, il ridic in slavi pentru ca la baza e un sistem *nix. Pentru ca, desi ai unele mici probleme cu el pentru ca nu e original (personal am avut probleme cu sunetul dupa update), merge. Si merge bine. Pana acum mi-a picat doar aplicatia de mail, cand deschid un anume mail. I don't fucking know why, and I don't fucking care.

O sa continuam cu o insiruire a lucrurilor ce imi plac sau nu in OS X (O sa ii zicem Mac) si le compar cu Windows si Linux:

Interfata:

1. Arata la fel cum merge: super bine. Din pacate Linux-ul duce lipsa de o chestie care (pentru mine cel putin) e destul de importanta: designeri. Desi e personalizabil, eu unul n-am gasit o tema completa care sa-mi fie pe gust. Folosesc mereu Faenza ca pictograme, alta tema ca windows borders, alta pentru GTK. Pe scurt, Mac-ul arata bine de la inceput. Totusi, pacat ca nu poti sa schimbi culorile ferestrelor & shit, ca in Windows. In orice caz, prefer interfata unui Linux (cu Gnome) sau Mac in loc de una calcata cu fierul. (Metrou UI)

2. Desktop-uri virtuale. Linuxul le are. Mac-ul le are. Windows pula. Prostu' satului, ca de obicei. Sunt curios cand o sa inteleaga M$-ul ca o interfata veche de 20 de ani infrumusetata nu inseamna noutate. Apple a copiat de la M$. De ce nu se poate si invers? Serios...

3. Butonul de maximizare. E frumos, da' nu prea. Doua probleme cu el: in unele programe, cand il apas, se maximizeaza fereastra si ramane liber doar in dreptul dock-ului. Exact cum ar trebui sa functioneze. In altele, mi se maximizeaza doar vertical sau pana se ating unele limite ale ecranului. In special in Chrome, Safari si Finder. Sau poate nu inteleg eu cum se foloseste. A doua problema e ca atunci cand merge cum trebuie, maximizarea/animatia se intampla sacadat, desi alte tranzitii/animatii merg perfect, fara vreo incetinire.

Functionalitate:

1. Primul "soc" l-am avut cand a trebuit sa mut juma de kilometru de mouse ca sa ajung dintr-o parte a ecranului in alta. Se rezolva usor. Si te obisnuiesti si cu sensibilitatea mouse-ului. La inceput e mai ciudata. Acum e ceva normal.

2. Al doilea soc a fost cand am aflat ca Ctrl = Command si inseamna de fapt "Meta" din Linux sau "Winkey" din Windows. Pe scurt: tastatura e mapata altfel. End/Home fac altceva in afara de a duce cursorul la inceputul liniei sau la sfarsitul ei. Se rezolva usor, dar nu in totalitate, si sunt chestii enervante. Cel putin pentru mine. In loc de Ctrl+C/X/V pentru copiere/taiere/lipire, ai Winkey+C/X/V. Ah. Ctrl+X = Command + Option + V. Del = Command + Backspace

3. Imi merge tastatura mea de 35 de lei. De fapt butoanele multimedia. Nu cele care deschid aplicatiile, dar cele care controleaza sunetul si butoanele de play/pause, etc. Exact ce merge si in Linux. In Windows nu imi functioneaza vreun buton multimedia...

4. Finder-ul (file managerul) nu stie sa urce pe FTP. Nici alt program care costa o caruta de bani (40$) nu stie sa scrie pe FTP. Windows stie. Linux stie. Sunt nevoit sa folosesc clasicul ftp din terminal sau filezilla.

5. Macports. E un repo de unde iti iei programele pentru CLI. Ca un Cygwin pentru Windows, dar mai misto. Plus ca ruleaza nativ. Cred. (bin/zsh:           Mach-O 64-bit executable x86_64)

6. Nu stie sa citeasca/scrie pe NTFS sau ext. Nu e panica. Nici Windows nu stie pe ext sau hfs. Sau pe orice nu e NTFS, exFAT sau FAT. Nu e asta ideea. Se rezolva cu un programel. Nu exista fstab. (Exista, dar programelul ala se ocupa automat de montare. Ceva ce Linuxul e inca in urma cu vreo 10 ani. Sunt rau, stiu... Merge si in Linux prin interfata.)

7. Ca tot suntem la partea de sisteme de fisiere... Jesus Fucking Christ, Adobe get your fucking shit together! Suntem in anul 2014 si suita Adobe nu se poate instala pe un sistem de fisiere case-sensitive. Pentru ca sunt mai geeky de obicei, am ales la formatare, ca HFS+ sa fie case-sensitive, pentru ca poate vreau sa fac un Fisier sau un fisier sau poate un FISIER in acelasi folder. De asta am ales case-sensitive. De asta nu pot instala simplu si usor suita Adobe...

8. In Windows, poti seta un volum pe aplicatii ce se folosesc de placa audio. In Linux poti face asta pe stream-uri. (adica in browser pot avea doua tab-uri ce au volum diferit) In Mac nu poti sa ai nimic din cele doua sisteme. E un master volume si atat. Nu e rau, actually, asa functioneaza un amplificator, dar un pic dezamagitor. M-ar ajuta un mixer. (exista aplicatii pentru asta, dar ideea e alta)

9. Fonturile... Eu inteleg ca asa a vrut Steve sa se vada, dar sunt cam groase pentru gustul meu. In Windows arata groaznic, orice ai face. In Linux arata normal daca nu e KDE sau Fedora. Te obisnuiesti si cu fonturile mai grase.

10. Dropbox imi resincronizeaza fisierele la fiecare restart. Vad ca s-a potolit in ultima vreme, dar nu prea. Am mai patit asta pe Linux, dar acolo dupa ce am sters Dropboxul si l-am reconfigurat, si-a revenit. Aici nu vrea.

11. Nu esti asa aproape de hardware cum esti in Linux, dar mai aproape decat in Windows. Pe cine mint? Nu pot sa opresc curentul pe un port USB...

12. Am avut nevoie sa caut un "doc" in Finder, in Dropbox. Se intampla ceva dubios cu Finder-ul si reufza sa returneze vreun rezultat. In PathFinder merge bine. Ma rog. Nici Windows-ul nu e extra bun la cautat, nici Linuxul. Tot find din CLI merge cum trebuie. Sau PathFinder.

13. Mindfuck cu arhivele. Atat zic. Ca sa fac un rar sau un zip cu alta compresie in afara de cea default, am nevoie de un alt program. Ca in Windows, de fapt. In Linux am Ark din KDE sau File Roller din Gnome.

CLI

Nu prea stiu ce sa zic aici...
1. Ai tot ce iti trebuie by default. Nu ai, bagi prin macports.

2. Am probleme cu tastele. Cu Alt+ sageti, home, end, pg up/down. Nu functioneaza cum sunt obisnuit. Se rezolva, dar nah, enervant.

3. Terminalul default stie sa faca live-wrapping. Un mare-mare plus!



4. Nu stiu ce sa mai zic. E un CLI. Chiar merge tot ce merge si in Linux.

Alte probleme enervante/Pentru ca Hackintosh:

1. Calendarul. Pot sa zic doar "macar merge". In Windows nu ai asa ceva. In Linux esti read-only pe Google. Sau n-am reusit eu sa scriu in calendar, din Linux.
Doua poze. Sper sa va prindeti de diferenta chiar daca e blur pe ele. Nici Androidul nu sta prea bine, fara aplicatia de la Google. Si daca va intrebati la ce ma coafeaza culorile: imi place sa-mi organizez chestiile.






2. Nu am iMessages si iCloud. Le-am activat pe un iDevice si tot degeaba. Am modificat fisiere de bootloader, nvram-uri si draci lati. Nu merge si asta e. hackintosh. Țâțe.

3. A trebuit sa dezactivez front panel-ul placii audio. Nu e ca si cum as folosi jack-urile din fata carcasei, oricum.  hackintosh.

4. Placa video ramane agatata la penultima treapta de frevcenta daca se ajunge la ultima. Nu ma deranjeaza. Nici nu ma plang. hackintosh

5. Daca ai un alt keyboard layout instalat in sistem si vrei sa-l folosesti doar pe ala, nu poti. Trebuie sa ai un layout din sistem si layout-ul instalat de tine. Mac.

6. Trebuie dezactivat speedstep-ul din BIOS daca vrei turbo asa cum ar trebui. (acelasi multiplicator pe toate nucleele la frecventa maxima). Aveam asta in Windows/Linux fara sa dezactivez speedstep din BIOS. E acelasi cacat, dar alt invelis. hackintosh




7. L-am pus in sleep si am doua optiuni: ori ma trezesc la ora 1:38 odata cu el, sa il inchid, pentru ca se trezeste din senin, ori dupa ce se trezeste cand vreau eu trebuie sa ii dau restart ca mi se duce procul inapoi in x32 si pierd Turbo de tot. Plus ca ii ia vreo 30-45 de secunde pana adoarme si tot atat pana se trezeste placa video si implicit monitorul. Booteaza mai repede de atat, deci aleg varianta cu inchisul. hackintosh

Cam asta e tot. E mai enervant ca Windows-ul? Hell no. E mai usor ca Linux-ul? Mmm, da. Depinde de distro, de fapt. E aproximativ la fel ca Ubuntu, chiar si la interfata. Si aici ma refer strict la Hackintosh. Da. Am zis asta. Aproximativ pentru ca:

- trebuie sa gasesti drivere sau trebuie sa te chinui putin sa-ti iasa bine Hackintosh-ul. La fel ca in Linux.
- la interfata nu stiu cine pe cine a copiat, dar multe din chestiile din Mac le gasesti in Gnome Shell, spre exemplu. Sau Ubuntu. Prefer un dock si o bara de stare in locul unei bari de stare aglomerata.
- In Ubuntu poti de exemplu da dublu-click sa instalezi un program. La fel si in Mac sau Windows. Le prefer totusi pe primele doua.

Raman totusi la parerea mea legata de Apple. Sugatori de bani. N-as da bani pe hardware-ul lor, decat daca e un monitor. Sau un iMac, ca tot e mai ieftin decat un PC cu aceeasi configuratie facut pe bucati. Dar 14000 de dolari pe un PC, parca nu merita. Dar daca ar fi sa aleg strict intre a folosi Windows sau Mac, folosit in proportie de 100% (exceptand jocurile), as alege clar Mac-ul. Mult mai putina bataie de cap. Mult mai stabil, mai altfel, mai pentru oameni prosti. Se viruseaza greu, e mai sigur ca un Windows ( nu vorbim de goto fail; acum) si nu ai senzatia ca daca misti mouse-ul mai repede o sa-ti pice sistemul.

23 ian. 2014

O blondă flegmuță

Am iesit azi afara ca sa mai pot scrie ceva pe blogul asta. In ultima vreme m-am ocupat de celalalt blog unde chiar ieri am scris un nou post. Dar nu asta e important, si nici Florin Salam calator prin timp. Motivul pentru care scriu este o blonda si un autobuz.

O blonda cum nu vezi asa des. Draguta, cocheta, fardata frumos, nu prea mult ca strica, nici prea putin sa zici ca nu se ingrijeste, imbracata frumos blugi normali, fara taieturi, nimic iesit din comun la ea. Varsta undeva la 25 de ani, maxim. Practic nu iesea cu altceva in comun, decat cu ce-a lasat-o mama (natura). Pretty damn fine. Ma uitam la ea, s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat spre usa. Trebuia sa coboare. Trebuia sa cobor si eu. In gand imi ziceam "Ah, nice, acuma pot s-o urmaresc pana acasa".

Usile s-au deschis, am coborat amandoi, vantul era in pletele ei, tot tacamul. Imagineaza-ti o scena de film, cand ea coboara din masina, zambet toata, vant, feerie, etc. Mergeam agale in spatele ei, o admiram, o analizam din toate partile. Tipa asta rupea fasu', si parea ca nu e constienta de asta. Imediat cum vantul s-a oprit, am auzit cum un bosorog isi tragea mucii in spatele meu si parea ca vrea sa compuna o flegma din aia statuta de 3 zile in plamanu' unuia ce a fumat 80 de ani si mai avea si TBC pe deasupra. Zgomotul ala m-a readus cu picioarele pe pamant. "Scarbos" zic in sinea mea. "Sa ma cac in voi de comunisti..." am completat.

Din pacate... am vazut cum tipa intoarce capul spre dreapta si flegma cum a aterizat pe asfalt. Asta inseamna ca... sunetul era din fata mea(fată, nu față), si deci flegma venea din tipa.


Nu mai stiu cum am reactionat. Daca m-am oprit, daca am gandit cu voce tare, cert e ca n-am stiut pe moment ce sa fac. Nu stiam daca am vazut bine sau mi s-a parut. Nu am vrut sa cred ca din bunaciunea aia poate iesi asa ceva. N-am vrut sa cred ca din bunaciunea aia se poate alege praful dintr-un gest pe care aproximativ toata lumea il face. Socul cel mare a fost de fapt lipsa manierelor, am impresia. Adica nu era o pitipoanca sau o prostituata care-ti suge pula si pe gratis. Era stilata, arata bine gagica, nu era exagerata in nimic, era o tipa misto, iti facea placere sa o admiri, sa te uiti la ea. Aparent proasta noastra nu trecuse pe acasa in primii 7 ani din viata.
Adica daca esti baiat mai inteleg sa scuipi pe strada, daca esti bosorog comunist sa flegmezi si daca esti blonda sa fii proasta.

Pacat de tine fata mea. Macar am aflat ca scuipi si nu inghiti.

12 ian. 2014

Metrou

Problema mea e cu Metrorex, nu cu metroul.

Intai o sa spun (si o sa le spun mandru) urmatoarele chestii:
Metrorex, sa-mi sugeti pula. Sa-mi luati coiu' drept in gura, ala stang in mana, sa-mi faceti laba la cacat si sa va trag cuie incinse prin cur, sa le scoateti pe gura, astfel incat slobozu' meu sa vi se para caviar in comparatie cu cuiele alea ce au trecut prin cacatu' vostru.

De ce? Simplu.

Bumberry Pi

I'll just leave this link here